Boala si gazda ei – Medic Homeopat European

boala

Boala și gazda ei

Doctor Emilia Ivan

Medic Medicina Generala, Medic Homeopat European, Consultant International in Alaptare, Consultat in Alaptare al Marii Britanii, Consultant in Nutritie

Boala este o stare particulara a organismului conditionata de actiunea nociva a diversi factori determinanti din mediu si, caracterizata printr-un complex de modificari morfologice si functionale – locale și generale, cu caracter lezional, ce tulbura reglarea si activitatea la diferite niveluri functionale ale organismului. Prin acestea se realizeaza limitarea capacitatilor de adaptare, respectiv reducerea capacitatii de munca, printr-un proces ce afecteaza organismul in ansamblul unitatii sale biologice complexe.

Cauzele bolilor sunt complexe, in sensul existentei unui ansamblu de cauze si conditii:

  1. Factorul determinant, numit si agentul etiologic;
  2. Factori sau conditii favorizante, ce preceda sau insotesc actiunea factorului determinant;
  3. Factorii de risc;
  4. Terenul sau particularitatile specifice de reactie ale fiecarui organismului (suntem UNICI).

Bola apare ca urmare a scaderii capacitatii de adaptare sau ca urmare a actiunii unor agenti externi ce provoaca leziuni, distructii sau alterari organice.

Deci, ca sa apara boala trebuie sa fie indeplinite doua conditii: sa existe un agent patogen (virus, microb etc.) si un organism care sa aiba o predispozitie la boala respectiva. Cand agentul patogen intalneste un organism predispus, atunci la nivel dinamic (energetic) apare un dezechilibru si abia mai tarziu apar si rezultatele materiale ale acestuia (de exemplu inflamatia, ulceratia, eruptia, nodulii, cancerul, etc.). Dereglarea dinamica care ataca tot organismul porneste din campul sau electromagnetic si tot de acolo ar trebui sa porneasca si vindecarea.

Boala acută

Boala acute este de regula, limitata si de scurta durata. O boala acuta evolueaza in mai multe etape:

  1. perioada de incubatie, cand nu exista exprimate simptomele bolii;
  2. faza acuta, cand simptomatologia este relevanta, resimtita acut, extrem de deranjant si cand de obicei omul se prezinta la medic;
  3. faza de convalescenta, cand starea de sanatate se restabileste.

O boala acuta, urmata de o complicatie se poate transforma cu usurinta intr-o suferinta cronica, de lunga durata.

Boala subacută

Boala in care semnele si simptomele sunt mai putin pronuntate, insa dureaza perioade mai indelungate decat in cazul unei boli acute; este un tip intermediar intre boala acuta si cronica.

Boala cronica (boli cardiovasculare, cancere, astm, artrita, diabet, obezitate, depresie, reumatism, probleme de sanatate orala, conditii renale cronice, osteoporoza, boli pulmonare cronice, boli de piele cronice, epilepsia,etc.) este definita ca avand una sau mai multe din urmatoarele caracteristici: are debut insidios, este permanenta, se poate insoti de handicap, este cauzata de alterari patologice ireversibile de cele mai multe ori, presupune o perioada indelungata pentru control si ingrijire. Intotdeauna simptomatologie specifica unei boli cronice este persistenta in lipsa unei intervenitii medicale eficiente care sa abordeze cauza declansatoare a bolii si bolnavul in intregul lui (HOLISTIC), altfel boala va evolua sub tratamentul clasic = conventional = alopat, motiv pentru care pacientului ii sunt crescute dozele si numarul de medicamente sintetice, ajungand sub tratament chiar si la deces.

Boala cronica, poate avea o evolutie progresiva sau ciclica, cu episoade de acutizare sau de evenimente acute. Se poate asocia cu co-morbiditate sau complicatii cronice, care, la randul lor, imprima evolutia si prognosticul.

Cred insa ca mai important decat preluarea unei definitii, este modul in care percepem si receptionam esenta si sensul bolii cronice si, consecutiv, modul in care reactionam, ne modelam atitudinea si comportamentul, regimul de viata dupa dobandirea unui diagnostic clinic de boala cronica.

In mod cert exista diferente semnificative intre boala acuta si cea cronica, cel putin din punct de vedere al evolutiei si interventiei, intre bolnavul “acut” si cel “cronic”, in ceea ce priveste reactia si implicarea acestuia, pe de o parte, si reactia si relatia medic – pacient, pe de alta parte.

Prevenire

De-a lungul timpului, efortul oamenilor de a scapa de suferinta a dus mai degraba la o suprimare a bolilor (adica la inabusirea simptomelor cu pretul impingerii dezechilibrului catre zone mai profunde ale fiintei umane). Medicamentele alopatice, in marea lor majoritate, blocheaza anumite mecanisme fiziologice (receptorii pentru durere; mecanismele febrei sau ale alergiei, inflamatia etc.), astfel blocand expresia bolilor, dar nu neaparat si cauza lor.

Metodele de prevenire a bolilor sunt multiple: o gandire corecta, alimentatia echilibrata, exercitiul fizic, viata ordonata etc. Ele sunt metode excelente de mentinere a sanatatii, dar insuficiente cand e vorba de reechilibrarea organismului dupa declansarea bolii.

Medicina, stiinta sanatatii, ar trebui in primul rand sa dea o definitie cat mai clara a acesteia si a parametrilor pentru masurarea sa, astfel incat oricine sa poata aprecia daca in timpul tratamentului pacientul evolueaza spre sanatate sau din contra, regreseaza spre boala, dezechilibrul patrunzand spre nivele mai profunde. Tratamentul ar trebui fie bland,fara reactii advrese, sa aiba un efect benefic simultan asupra celor trei planuri ale fiintei umane.

Asistam in ultimii ani la reintoarcerea catre remedii naturale si catre alte terapii de sute si mii de ani ce si-au demonstrat eficienta, apeland doar in ultima instanta la metode terapeutice clasice ce folosesc substrante chimice, concepute in laborator pentru a suprima simptome si a ascunde boli.

ÎNSCRIERE GRATUITĂ LA CURSURI 

Leave a Reply

Sari la bara de unelte