Diaspora Start-up. Bani nerambursabili pentru românii din străinătate

Diaspora Start-upDiaspora Start-up! Sau diferența dintre a porni o afacere și o migrenă

Am afirmat ieri că are loc în prezent o reevaluare a importanței diasporei, reevaluare făcută de toți actorii politici, explicată, cel puțin parțial, de potențialul electoral al diasporei.

Azi în schimb, vom vedea dacă acțiunile aparatului central, prin instituțiile subordonate, pot fi explicate și altfel. În afară de interesul electoral al politicienilor din România, cea mai evidentă motivație o putem căuta în interesul economic al statului, sau mai bine zis al celor aleși.

Consecințele unei Românii fără români

Numărul mare de români plecați din țară înseamnă, din punct de vedere economic și financiar implică două lucruri: mai puțin români care participă la viața economică a țării (indiferent dacă vorbim de producători sau consumatori), respectiv impozite (ne referim aici la contribuțiile directe) și taxe (în special cele rezultate de pe urma participării economice prin consum) mai puține plătite la bugetul de stat.

Devine astfel clar că diaspora reprezintă de fapt o resursă care dispare, mai mult sau mai puțin, pentru statul român, mai ales în condițiile în care majoritatea companiilor din România au dificultăți în a-și ocupa posturi vacante cu oameni calificați. Nu discutăm aici consecințele, întrucât acestea sunt variate și numeroase.

Soluții guvernamentale asemeni ”Leacurilor băbești”

Cum au ales autoritățile să remedieze situația? Surprinzător, au ales, cel puțin la nivel oficial, să implementeze o măsură de atragere prin beneficii. Într-un moment de coerență neîntâlnită des, guvernul a decis implementarea unui program de finanțare nerambursabilă prin care să convingă românii plecați în afara granițelor să se întoarcă.

Mai mult, au ales ca ținta acestui program să fie românii „antreprenori”, care au dobândit calificări în străinătate, fie prin cursuri, fie în urma dezvoltării unei afaceri proprii de succes.

Diaspora Start-up. Bani pentru cei din Diaspora dacă își deschid afaceri în România

Ne referim, desigur, la programul Diaspora Start-up, conceput asemănător cu programul Romania Startup derulat în 2015. Baza programului a fost pusă în dezbatere publică în toamna anului 2016, iar până în luna noiembrie a aceluiași ani programul a fost început. Dezvoltat inițial de Ministerul Fondurilor Europene (MFE), ulterior Ministerul Dezvoltării Regionale și a Fondurilor Europene (MDRFE), programul a trecut ulterior sub cotutela Ministerului Românilor de Pretutindeni (MRP), înființat doar în ianuarie 2017 (Hotărârea nr. 17/12.01.2017). Diaspora Start-up este parte a Strategiei naționale pentru românii de pretutindeni pentru 2017-2020, adoptată (Hotărârea nr. 405/31.05.2017).

Programul este menționat în strategie la rubrica Instituții implicate în implementarea strategiei, iar activitățile sale sunt încadrate la acțiuni de finanțare nerambursabilă, conform Legii nr. 321/2006 privind regimul acordării finanţărilor nerambursabile pentru programele, proiectele sau acţiunile privind sprijinirea activităţii românilor de pretutindeni şi a organizaţiilor reprezentative ale acestora, precum şi a modului de repartizare şi de utilizare a sumei prevăzute în bugetul Ministerului pentru Românii de Pretutindeni pentru această activitate, cu modificările ulterioare.

Totuși, ce este programul ”Diaspora Start-up”

Ce este totuși acest program? Scopul este de a atrage români din străinătate să se întoarcă în țară, prin oferirea unei finanțări nerambursabile de până la 40.000 de euro din fonduri structurale europene pentru înființarea unei afaceri/întreprinderi în România. Totodată, programul vizează întoarcerea în țară a minimum 3.000 de români și înființarea a cel puțin 300 de microîntreprinderi.

Este, înainte de toate, destinat românilor din orice regiune a României (mai puțin București-Ilfov), care au avut cel puțin în ultimele 12 luni, anterioare înscrierii, domiciliul sau rezidența în străinătate. Toate bune și frumoase, însă metoda de implementare este puțin îngrijorătoare, întrucât aceste finanțări nu se acordă direct, ci prin intermediari, așa numiții administratori de grant-uri. Selectarea acestor administratori intermediari constituie faza incipientă, după care urmează faza a doua cu trei etape ale programului propriu-zis.

Prima etapă

În prima etapă, intermediarii, prin „cursuri de formare antreprenorială”, selectează și pregătesc, pentru cel mult 12 luni, români care s-au înscris pentru obținerea finanțării cu planuri de afaceri. Au dreptul să se înscrie doar români care au experiență antreprenorială sau capacități tehnice și cunoștințe de specialitate pentru domeniul vizat de planul de afaceri înscris.

Procedurile pentru obținerea finanțării însă rămân la latitudinea intermediarilor, neexistând proceduri uniforme stabilite prin lege sau norme metodologice, lăsând mult loc pentru neînțelegeri, înșelăciuni sau abuzuri.

A doua etapă

Etapa a doua constă în perioada de funcționare efectivă a afacerii înființate, durata minimă de funționare fiind de 12 luni în această etapă. Ulterior, minimum 6 luni afacerea trebuie să funcționeze sustenabil și să mențină locurile de muncă nou înființate. Timp de 6 luni, se evaluează îndeplinirea obiectivelor asumate prin proiectul de finanțare, ceea ce constituie etapa finală.

Modul în care se alocă finanțarea, de la tranșe la contribuții, este disponibil pe site-urile de specialitate ale intermediarilor și ale ministerului de resort, astfel că nu vom insista asupra lor aici. În ceea ce privește modul de înscriere, fiecare intermediar are procedura propie.

Astfel, gradul de detaliu al planului de afaceri cerut de fiecare intermediar este diferit, iar fiecare participant trebuie să fie foarte atent la modul de întocmire al planului. De asemenea, și evaluarea depinde de fiecare intermediar în parte.

Ați înțeles? E simplu, nu?

Pare simplu, nu? Totuși, nu este. Persoanele fizice care se înscriu la administratorii de grant trebuie să îndeplinească anumite condiții, unele menționate anterior. Detalii cu privire la acestea pot fi obținute pe site-ul MRP.

În orice caz, finanțarea nerambursabilă efectivă se obține doar de la intermediarii care au demarat proiecte în acest sens, proiecte care se încadrează în proiectele mai mari finanțate cu bani europeni. Prin urmare, românii care se întorc în țară și doresc să-și înființeze o afacere trebuie să se înscrie doar la administratorii de grant care gestionează proiecte care au obținut finanțările europene prin POCU 2014-2020 (Diaspora Start-up face parte din Axa prioritară 3 a Programului Operational Capital Uman 2014-2020).

Din ce în ce mai clar!

Este clar, nu? Dar mai mult, nu trebuie uitat faptul că deși fiecare gestionar de granturi va selecta 20 de planuri de afaceri câștigătoare, nu este exclus ca cei care doresc înființarea unei afaceri să fie nevoiți să acopere o parte din cheltuielile de înființare, în funcție de criteriile intermediarului.

Putem semnala câteva probleme chiar înainte de finalizarea programului, deci înainte ca acestea să fie analizate și menționate public. O analiză sumară a comentariilor apărute la articolele de presă care tratează subiectul arată dificultatea de a intra în contact cu organizațiile care administrează granturi (lipsă detalii contact).

Mai mult, în unele cazuri s-a răspuns solicitanților că organizația contactată nici măcar nu face parte din program, deși apare pe lista publicată de MRP și MDRFE. Dacă privim criteriile pentru cei eligibili să se înscrie, nu putem să nu ne întrebăm dacă programul a fost gândit serior sau în derizoriu.

Domnilor, relax … suntem ”pe val”

Observăm absurditatea criteriilor Diaspora Start-up dacă ne uităm la obligația de a avea reședința sau domiciliul în străinătate timp de minimum 12 luni. Pe lângă faptul că e dificil de obținut acest statut într-un timp așa scurt, întrebăm cum poate obține un român o calificare adecvată sau să conducă o afacere de succes (criterii de eligibilitate) în doar 12 luni?

Da, este durata minimă, dar acceptarea unui termen așa scurt ne face să ne întrebăm dacă responsabilii de proiect chiar au conceput serios aceste criterii sau dacă este o treabă „de mântuială”, un „românism” tipic. Aceste  probleme, împreună cu modul derutant de selecție, au loc înainte de înființarea propriu-zisă a afacerilor.

Mama lor de metehne … nu scăpăm de ele …

Odată reveniți în țară, cu toată pregătirea antreprenorială făcută de intermediarii gestionari de granturi, românii tot se vor lovi de metehnele românești de care au dorit să scape când au plecat.

Caracteristicile probleme cu „sistemul”, denumite „afectuos” de români cu „alintul” de corupție, le vedem în  comentarii pe rețele de socializare și articole de presă legate de mediul de afaceri. Acestea semnalează necesitatea celor care doresc să nu dea faliment de a participa măcar ocazional cu câte o „atenție” sau două.

Din nou cu ”saru’ mâna” pe la ”casele boierilor pământeni”

Mai mult, înființarea efectivă a afacerii prin Diaspora Start-up, va provoca, mai mult ca sigur, dureri de cap. Lipsa detaliilor și legislația stufoasă și greu accesibilă pentru neavizați (ne referim la limbajul de lemn specific) îngreunează mult procesul.

Birocrația excesivă nu ușurează cu nimic înființarea unei antreprize, fiind necesare acte peste acte, copii legalizate, precum și formulare dubioase care, dacă sunt greșit completate, pot bloca tot procesul, obligându-l pe antreprenor să-l reia de la început. Asta în condițiile în care celebrele cozi de la ghișee sunt interminabile, ca să nu mai vorbim de plimbatul de la un ghișeu la altul, cu care, cei rămași în țară, din păcate ne-am obișnuit.

În final, urmează cheltuielile legate de înființare, spre care va merge o parte semnificativă din grantul de 40.000 de euro. Taxele propriu-zise sunt apreciabile, dar costurile indirecte, precum cele pentru copii legalizate la notar, adeverințe, etc., contribuie din plin.

Concluzie hilară – asemeni programului

Așadar, putem concluziona că acest Diaspora Start-up are, prin modul de implementare, un specific românesc și nu e un compliment. Va reuși să-și atingă obiectivele? Greu de spus, deși puțin probabil. În orice caz, rezultatele se vor vedea în vreo doi ani, așa că până atunci va trebui să empatizăm cu cei din diaspora care vor avea de înfruntat tot procesul de înființare a unei firme cu bani nerambursabili, dar mai ales să îi compătimim pentru migrenele pe care le vor îndura. Vom reveni asupra subiectului când vor fi disponibile mai multe informații.

Autor,

D V

Bibliografie

https://lege5.ro

LISTĂ  DE CURSURI  FINANȚATE

Leave a Reply

Sari la bara de unelte