Eliminarea taxei de diplomă. Sau cum mai și gândește cineva.

 

Eliminarea taxei

În ultimii ani, scena politică românească ne delectează mereu cu diverse aberații. Desigur, în prezent în mare vogă este controversa privind pachetul legislativ care vizează justiția. Politicieni care încearcă să dea legi cu dedicație pentru a scăpa de probleme legale. Nu e nimic nou sub soare. Multe exemple de acest fel, deși la scară mai mică, pot fi găsite pe parcursul anilor. Însă ocazional mai scapă și ceva rațional, uneori chiar util pentru populație.

O astfel de anomalie a putut fi observată la finalul anului trecut. O asociere trans-partinică a depus un proiect de lege uluitor. Nu vă alarmați, nu este nimic revoluționar prin conținut, însă este prin bunul simț al finalității preconizate. Deputați din PSD, PNL, PMP, USL și UDMR au inițiat un demers legislativ care vizează înlesnirea unui proces care afectează un grup rar în atenția guvernului, în afară de câteva exerciții de imagine.

Intenția unui grup de deputați de a ajuta românii din afara granițelor printr-o măsură concretă este surprinzătoare. Măsura preconizată de proiectul legislativ constă în eliminarea taxei de 50 de lei aferentă recunoașterii diplomelor obținute în afara țării. La prima vedere pare puțin și este, însă vom vedea ulterior de ce este foarte bine venită. Vom arăta totuși de ce este necesară adoptarea unor măsuri suplimentare, însă la fel de concrete în finalitate.

Românii din diaspora știu foarte bine cât de dificil este să obții recunoașterea studiilor efectuate în afara țării. Desigur, oficial este simplu. Ministerul Educației prin Centrul Național de Recunoaștere și Echivalare a Diplomelor (CNRED) avizează un dosar și eliberează un atestat. La baza procesului stă legislația Uniunii Europene, adaptată și adoptată de România.

Birocrație tipică

Pare simplu, nu? Dar totuși nu este. Procedura constă în depunerea unui dosar, care este procesat în termen de 30 de zile, urmând ca la finalul termenului să fie eliberat atestatul de recunoaștere. Din nou, pare simplu. Însă termenul de 30 de zile începe doar de la depunerea dosarului complet. Pe lângă faptul că actele trebuie depuse în totalitate la sediul CNERD, cererea trebuie completată în întregime. Cea mai mică greșeală invalidează procesul, un stres suplimentar.

Pe de altă parte, deși nu este cazul Regatului Unit, supralegalizarea sau Apostila de la Haga este necesară. Mai mult, necesitatea depunerii la sediu implică fie colet poștal, fie împuternicire. Teoretic, procesarea dosarului se încadrează în termenul de 30 de zile, însă adunarea actelor, dacă acestea nu se află deja în posesia solicitantului durează.

Totodată, legalizarea actelor în copie de instituțiile emitente, este o necesitate suplimentară. În final, întreg procesul de întocmire a dosarului poate dura săptămâni. Acest aspect este un inconvenient, dacă punem și cele 30 de zile la socoteală. Unele posibilități de job-uri apar fără avertisment, necesitând acțiune rapidă pentru a profita de ocazie. Prin urmare, oricine speră la obținerea rapidă a atestatului ar fi bine să nu se bazeze pe asta.

Trebuie, de asemenea, ca echivalarea dorită să fie disponibilă pentru calificarea deținută de solicitant. Nomenclatorul de calificări este disponibil, însă este relativ greoi de găsit și nu este ușor de parcurs pentru cei care nu avut contact cu legislația românească. Astfel, întreaga procedură de intrare pe piața muncii din România pe baza unei diplome obținute în străinătate este tipică. De la găsirea calificării în nomenclator, la adunarea și legalizarea actelor, întreg procesul durează și denotă birocrație excesivă.

Un pas înainte

Am menționat totuși mai sus că măsura în sine este bună. Eliminarea taxei de procesare a dosarului este binevenită. Solicitantul are destule costuri de suportat pe parcursul întocmirii dosarului, de la legalizări, împuterniciri notariale după caz, precum și taxe necesare pentru obținerea diverselor acte doveditoare, după caz.

Eliminarea taxei denotă un minim de preocupare din partea inițiatorilor proiectului de lege pentru cei vizați. Cei afectați de această măsură sunt toți cei care doresc accederea pe piața muncii din România. Astfel se deschid porțile pentru oameni calificați care doresc să activeze în țară, aducând plus valoare pentru economie. Totodată, deși nu este menționat direct, un grup vizat este și cel al românilor care dobândesc calificări în străinătate, mai ales în Uniunea Europeană. Românii din diaspora plecați la maturitate din țară sunt foarte familiarizați cu tarele birocratice din România, precum și costurile asociate.

Desigur, deși nu sunt vizați direct, inițiativa legislativă este favorabilă pentru românii din străinătate într-un mod curios. Faptul că unora dintre aleși chiar le pasă de ei, chiar și într-o mică măsură nu poate fi decât un semn îmbucurător. Însă pentru mulți este, pe bună dreptate, prea puțin. Pentru alții este prea târziu. Vom vedea ulterior dacă astfel de măsuri benefice, deși de mică anvergură, vor continua să apară.

Dar un pas prea scurt

Eliminarea taxei, echivalentul a aproximativ 11 euro, este un pas bun, dar mult prea mic. Deși contribuie la atenuarea costurilor echivalării, nu acest aspect este esențial. Faptul că procedura birocratică durează 30 de zile este un impediment. Termenul ar trebui scurtat drastic, fiind mult mai util un termen de 5 zile, cel mult 10. De asemenea, trebuie inclusă și o procedură de urgență cu termen de 1-2 zile. Taxa eliminată ar fi trebuit de la început să fie aplicată doar pentru o astfel de procedură.

De asemenea ar trebui eliminată necesitatea depunerii majorității actelor. Ar trebui să rămână doar cererea cu toate datele necesare și copia actului de identitate. Este umilitor ca în epoca în care trăim să fie necesare atâtea acte în format tipărit. Ministerul Educației ar urma să verifice toate actele menționate în cerere, fără să provoace stres suplimentar solicitantului. Este inadmisibil ca instituția emitentă să nu poate efectua aceste verificări în mediul online. Incapacitatea statului român de a asigura o rețea în care aceste informații să fie disponibile nu poate fi scuzată.

Totodată, este necesară și eliminarea legalizării copiilor după actele depuse de solicitant. Aceeași motivație exprimată anterior este valabilă și aici. Verificarea legalității actelor ar trebui să fie atribuția instituției emitente. Însă aceasta este o problemă în general în România, necesitatea legalizării actelor, deși nu este limitată doar la țara noastră. Mai mult, existența semnăturilor electronice arată posibilitatea utilizării unor astfel de semnături pentru acte disponibile fie online, fie într-o rețea care să includă toate instituțiile statului. Desigur, preferăm o rețea funcțională, nu doar de imagine.

În final, concluzionăm că deși este binevenită, eliminarea taxei pentru recunoașterea calificărilor este prea puțin. Măsurile propuse anterior nu sunt singurele posibile, dar faptul că problemele existente au fost ignorate până acum crează o situație neplăcută pentru cei interesați. Însă faptul că a fost propusă legislativ o măsură în direcția rezolvării, chiar minusculă cum este, dă speranțe că poate urmează ceva mai mult. Însă speranțele ne-au fost deseori lăsate fără răspuns. Astfel ne permitem să rămânem rezervați că ar putea fi altfel pe viitor.

INSCRIERE GRATUITĂ LA CURSURI DE FORMARE PROFESIONALĂ

Leave a Reply