Candidat la tine acasă! Sau o opinie sinceră despre cum votăm

gorghiuTimișoara nu mai e ce a fost odată ?

Pentru mulți cunoscuți, alegerile parlamentare din decembrie 2016 au reprezentat o nedumerire fantastică, acestea provocând multă mirare în momentul în care rezultatele finale au fost anunțate public. Și mai de neînțeles a fost rezultatul obținut de PSD în județul Timiș. Acești cunoscuți nu au putut înțelege cum s-a ajuns la o asemenea situație, mai ales având în vedere că Timișoara a fost neîntrerupt un bastion al formațiunilor politice cu orientare de dreapta după Revoluția din 1989. Pe de altă parte, pentru altă parte semnificativă dintre cunoscuți, rezultatul nu a produs nici o surpriză.

Unul din motive ar fi că Timișoara nu este reprezentativă pentru întregul județ Timiș, cu atât mai puțin pentru Banatul românesc în ceea ce privește opțiunile politice ale cetățenilor. Totodată, trebuie menționat faptul că cei prezenți pe listele de vot au avut o influență imposibil de neglijat asupra rezultatului final.

Subscriem la cel din urmă punct de vedere. Într-adevăr, este greu de explicat rezultatul de la parlamentare pentru cei care refuză să vadă dincolo de Timișoara când discută despre județul Timiș. Indicatorii economici pentru Timiș sunt trași mult în sus de Timișoara, astfel că multă lume pierde din vedere diferențele destul de mari dintre mediul urban și rural, diferențe răspândite, cu mici excepții, în tot județul.

Includerea pe listele unui județ domiciliați în altă parte decât acolo unde candidează

Cum am menționat mai sus însă, dincolo de diferențele dintre rural și urban, nu trebuie să ignorăm personajele aflate pe listele de vot. În momentul în care au fost anunțați candidații PNL, deținător al Primăriei Timișoara în acel moment, reacțiile au fost mixte. Pe de-o parte, unii au fost înțelegători în legătură cu includerea pe liste a Alinei Gorghiu, la acea vreme co-președinte al PNL, includere motivată, nu oficial desigur, de șansele mari de a prinde un loc la senat într-un așa-zis bastion liberal. Pe de altă parte, conducerea discutabilă a doamnei Gorghiu și a partenerului său Vasile Blaga, a îndemnat pe mulți să-și pună întrebări serioase cu privire la legitimitatea candidaturii.

Ajungem astfel, la principala noastră problemă în acest caz și punem următoarea întrebare: ce justificare pentru candidatura la un loc de Senat din partea județului Timiș poate să aibă doamna Gorghiu, originară din Tecuci (jud. Galați) și domiciliată în București timp de ani buni, unde a și activat atât în domeniul profesiei sale, cât și politic? Cum poate reprezenta cel mai vestic județ al țării în Parlamentul României o doamnă, sau oricare alt cetățean, atâta timp cât legăturile cu cetățenii din județ sunt, în cel mai fericit caz, firave?

Probabil există legături

Desigur, nu este exclus ca aceste legături să existe, iar doamna în cauză să cunoască realitățile cu care se confruntă cetățenii județului Timiș și să le reprezinte cu succes interesele în Parlament. Nu este exclus ca, la finalul activității sale, să constatăm că a făcut o treabă excepțională însă nu despre asta e vorba.

Aceste rânduri nu sunt menite să o conteste pe doamna Gorghiu, o dăm doar drept exemplu întrucât este la îndemână și ilustrează perfect punctul nostru de vedere. De asemenea, nu înseamnă că punem la îndoială activitatea sa în cadrul PNL, deși ar fi, poate motive, aceasta nefiind obiectul prezentului articol.

Ceea ce dorim de fapt este să punem la îndoială capacitatea unui senator sau deputat de a reprezenta legitim și echitabil un județ atâta timp cât nu este originar de acolo și nici nu trăiește acolo. Desigur, cum am afirmat mai sus, nu este exclus ca un asemenea parlamentar să-și achite onorabil îndatoririle.

Putem considera că un astfel de parlamentar ar fi, dincolo de orice alte considerente, o excepție. Motivul pentru care punem la îndoială candidatura doamnei Gorghiu este de fapt legată, dincolo de problema legăturilor cu județul reprezentat, de jocurile politice interne ale partidelor românești.

La București e ”aglomerat”

Doamna Gorghiu a candidat în Timiș dintr-un motiv foarte simplu, respectiv lipsa de încredere într-un rezultat favorabil în cazul candidaturii la București, sau în județul său de origine. Faptul că a fost și prima pe lista de Senat a PNL a determinat mulți votanți, o parte poate chiar simpatizanți ai partidului doamnei, să pună ștampila de vot pe alt candidat, uneori chiar și pe cel al PSD.

Totodată, antipatia pe care mulți membrii PNL au exprimat-o față de doamna Gorghiu, ea fiind contestată în interiorul partidului, a jucat un rol important în rândul electoratului liberal. Deși a fost aleasă pe locul dorit, totuși nu putem să nu bănuim că prezența sa pe liste a determinat ca PSD să obțină mai multe voturi decât ar fi fost posibil altfel. Cât de multe voturi în plus au fost, nu putem să știm.

Refuzăm exemple precum cel al fostei doamnă președinte a PNL, întrucât asemenea exemple nu fac altceva decât să arate jocuri politice cinice făcute de liderii naționali ai partidelor pentru a-și asigura propria candidatură, respectiv propria alegere în Parlamentul României. Aceasta le permite să nu depună eforturi suficiente pentru a convinge alegătorii din circumscripția electorală unde ar trebui să candideze cu privire la meritul lor de a fi aleși.

Este legal dar nu e … relevant și eficient

Totodată, legea electorală în vigoare (Legea nr. 208/2015) permite întrebuințarea resurselor unui partid pentru strângerea de semnături de susținere pentru lista de candidați propusă pentru circumscripția în cauză. Însă considerăm că limita de 1% din alegătorii înscriși pe listele de votanți înregistrați este insuficientă pentru a asigura o filtrare corespunzătoare a candidaților.

Desigur, este ușor de contestat o practică indezirabilă, dar nu este suficient. Odată refuzat acest obicei al politicienilor, trebuie totuși propusă o soluție. Considerăm că nu este absurd ce va urma în rândurile următoare, motivația fiind una de bun simț și, până la proba contrarie, în limitele fixate de Constituția României.

Ce propunem noi de fapt este simplu. Ca răspuns la întrebarea de mai sus, nu considerăm, din principiu, ca fiind legitimă o candidatură a unui politician într-o circumscripție unde nici nu locuiește și nici nu activează. Astfel, propunem ca pe listele unei circumscripții să nu fie admiși decât cei care trăiesc și lucrează în circumscripția unde candidează, eventual și pentru circumscripția la care este arondată localitatea de origine.

Poți să fii flotant și în realitate, nu doar politic

Desigur, oricine își poate schimba domiciliul relativ ușor, deși poate nu rapid, însă nu este un obstacol semnificativ. Astfel, pentru a preveni oportunismul electoral în circumscripții unde partidul candidatului ar avea șanse favorabile, o durată minimă a domiciliului sau a locului de muncă trebuie avută în vedere.

O perioadă de minimum 5 ani este, considerăm noi, una suficientă. În 5 ani poți cunoaște realitățile cu care se confruntă oamenii pe care vrei să îi reprezinți. Totodată, în 5 ani ajunge să fie afectat direct de aceleași probleme asemenea votanților săi. Legitimitatea unui astfel de candidat nu ar putea fi pusă la îndoială, cel puțin nu privitor la reprezentativitate.

Totuși, această propunere ar fi în conflict cu dreptul de a fi ales (art. 37, alin. 1 din Constituția României), întrucât dreptul de a candida nu este îngrădit de considerente de domiciliu, altele decât necesitatea ca acesta să fie în România. Pe de altă parte, ar putea fi argumentat că un reper mai important este dreptul de a alege al fiecărui cetățean (asigurat de același art. 37 din Constituție).

Lacune legislative voite? ”Jungla” politică sau ”jocul de-a politica”?

Lipsa unor prevederi clare, atât în Constituție, cât și în legea electorală, ar duce, în cazul în care această propunere va fi vreodată luată în serios, la dificultăți în adoptarea celor scrise mai sus. Ar însemna de fapt modificarea Constituției, fie în sensul includerii unor prevederi clare, fie în sensul în care legea electorală în vigoare stabilește criteriile de candidatură pentru Senat și Parlament. În cazul celei de-a doua variante, articolele de lege cu privire la aceste criterii ar trebui să includă mențiuni cu privire la necesitatea ca domiciliul sau activitatea candidaților să fie în teritoriul circumscripției în care vor să fie aleși.

Nu este clar în acest moment cum ar fi recepționată această propunere la nivelul electoratului, însă este cert că ar fi privită suspect, în cel mai fericit caz, de partidele politice. Lipsa de interes a politicienilor în reglementarea unei astfel de măsuri este explicabilă, întrucât i-ar priva de posibilitatea de a-și asigura, măcar într-o măsură, alegerea pe un loc de deputat sau senator în Parlamentul României.

Ar fi oare binevenită o astfel de schimbare? Nu ne facem iluzii când spunem că este puțin probabil. Cum am afirmat mai sus, actuala clasă politică ar avea un interes neglijabil pentru o astfel de schimbare, iar cetățenii României, cu excepția protestelor din iarna precedentă, au demonstrat o apatie considerabilă în ultimii ani, justificabilă parțial, după cum arată prezența la vot. Rămânem doar cu gustul amar al unei impuneri ocazionale de candidat „de la centru”, iar cât de competent și onest ar fi candidatul este irelevant. În contrast cu impunerile este discursul oficial, destul de vocal de altfel, prin care ni se promite descentralizarea, într-o formă sau alta, dar în care puțini mai credem.

Autor,

D V

Surse

CONSTITUȚIA ROMÂNIEI, actualizată și republicată [publicată în M.O. nr. 767/31.10.2003] http://www.ucv.ro/pdf/site/constitutia_romaniei.pdf (accesat 22.11.2017)

ÎNSCRIERE LA CURSURI DE FORMARE PROFESIONALĂ FINANȚATE

Leave a Reply

Sari la bara de unelte