Londra caz special. Sau cum interesul decide

Londra

Negocieri Brexit la Bruxelles.

Londra, un caz special

Finalul de an aduce o multitudine de evenimente la nivel global. Natura acestora este extrem de variată. Deosebit de interesant este însă cazul relațiilor dintre Uniunea Europeană și Regatul Unit. Nici nu s-a finalizat bine prima etapă a negocierilor, cele de principiu, că deja avem noutăți. Așa cum am discutat anterior, cabinetul britanic are pretenții extraordinare privitor la consecințele Brexit. Am afirmat în precedentul articol că U.E. are toate motivele să adopte o poziție intransigentă. Totodată, am afirmat că Regatul Unit are toate motivele să caute avantajele însă am neglijat faptul că Uniunea este un conglomerat de state, fiecare cu interese specifice care nu se aliniază permament. Se pare că Londra este unul din aceste interese specifice și britanicii încearcă să mizeze pe acest aspect.

După finalizarea primelor negocieri, premierul britanic Theresa May a continuat să susțină necesitatea obținerii unui tratat comercial avantajos. Desigur, nici nu avea cum să facă altceva. Un caz aparte este cel al Londrei. Capitala britanică este unul dintre cele mai importante centre financiare globale, atât ca volum de tranzacții, cât și ca valoare. Astfel, nu e de mirare că satutul capitalei britanice reprezintă un obiectiv major pentru cabinetul May.

Prin urmare, solicitarea doamnei May cu privire la includerea orașului într-un tratat comercial sub un statut aparte este firească. Premierul britanic a solicitat ca tratatul, mai ales în ceea ce privește capitala, să fie unul atipic. Britanicii nu doresc un tratat standard, totodată, doresc includerea serviciilor financiare sub un statut aparte. În esență, doresc un tratat „la comandă”, care să mențină status-quo-ul în ceea ce privește libertatea de acces a serviciilor financiare oferite de actori economici cu sediul în Londra.

Răspunsul inițial al Uniunii

Evident, la prima vedere orice privitor s-ar aștepta ca răspunsul U.E. să fie unul negativ. Așa a și fost. La începutul săptămânii, negociatorul-șef al U.E. pentru Brexit, Michel Barnier, a declarat că este exclusă varianta propusă de Theresa May. Totodată, a afirmat că este exclusă posibilitatea unui tratat special în general, indiferent de subiect. Francezul a exlicat clar că nu se pot include serviciile financiare în nici o formă de tratat. Mai mult, intransigența Uniunii reiese clar și din celelalte aspecte semnalate de negociatorul său. Astfel, după Brexit, orice tratat între Regatul Unit și Brexit ar trebui ratificat de toate statele membre. Asta ar presupune timp și efort suplimentar, întrucât ar necesita negocieri cu fiecare stat membru U.E. în parte. Pe românește, „alți bani, altă distracție”.

Mult mai greu de digerat pentru guvernul britanic este poziția negociatorului cu privire la perioada de tranziție. În această perioadă, de 2 ani, toate tratatele existente vor trebui desfășurate sub incidența legislației europene. Mai mult, toate reglementările noi vor trebui respectate, chiar dacă acestea vor fi adoptate fără aportul britanic. Totodată, orice tratat comercial negociat de Regatul Unit nu va putea intra în vigoare în perioada de tranziție. Intransigența Uniunii se poate vedea și în unele state membre. Președintele Irlandei a afirmat că 2 ani sunt suficienți pentru tranziție, solicitând eliminarea posibilității de prelungire. Trebuie menționat totuși că Irlanda are o poziție aparte, fiind singurul stat membru care are graniță directă, fizică, cu Regatul Unit.

La baza intransigenței afișate este poziția Uniunii cu privire la dreptul său de a crea reglementări pentru teritoriul statelor membre. Însă mai important este conștientizarea faptului că Regatul Unit va fi, după Brexit, concurența. Astfel, este de înțeles că negociatorii europeni încearcă protejarea intereselor statelor Uniunii.

Reacția britanică

Theresa May a continuat să susțină necesitatea unui acord comercial croit după specificul relațiilor U.E.-Regatul Unit. A declarat oficial că este obiectivul pe care guvernul condus de ea îl urmărește și va depune eforturile necesare pentru îndeplinirea acestuia. Mai mult, importanța obținerii acordului special pentru Londra este legată atât de importanța capitalei pe piața financiară, cât și de natura economiei britanice. Întrucât economia constă din servicii în proporție de 80%, este greu de imaginat că britanicii nu vor urmări includerea acestora în acordul final cu Uniunea Europeană. Poziția premierului britanic este imposibil de schimbat, mai ales în condițiile presiunilor constante din partea sectorului financiar londonez. Desigur, nu ne imaginăm că ar vrea să schimbe abordarea indiferent de situație.

Presiunile sectorului financiar vin, se pare, de ambele părți ale baricadei. Insistența reprezentanților acestuia, precum și cei reprezentând sectorul de servicii în ansamblu, de a redacta un tratat bazat pe realitățile existente vine în contextul în care guvernele statelor membre afișează o poziție ambiguă. Totodată, guvernul britanic începe să afișeze aceeași intransigență în negocieri pe acest subiect.

Însă, guvernul doamnei May începe să înfrunte opoziție din rândul propriului partid. Facțiuni conservatoare încep să iasă în public cu declarații în sprijinul unui Brexit „soft”, în acest sens fiind și îndemnul spre realizarea unei alianțe trans-partinice cu opoziția laburistă pentru îndeplinirea acestui deziderat. Guvernul rămâne divizat cu privire la acest subiect. Insistența doamnei May pentru un tratat „la comandă” este văzută ca o amenințare de cei care preferă un Brexit dur. Motivația lor este dată de faptul că reușita premierului britanic pentru includerea sectorului de servicii ar presupune păstrarea, cel puțin partială, a reglementărilor Uniunii. Astfel, doamna May, precum și tabăra relativ moderată în care se află, este în acest moment fără susținerea unanimă a propriului guvern.

Uniunea Europeană se răzgândește

Surpriza acestui șir de evenimente a apărut în 22 decembrie, când Uniunea Europeană aparent s-a răzgândit cu privire la Londra și un acord special pentru sectorul financiar din capitala britanică. Motivația acestei schimbări de poziție poate fi atribuită în principal presiunilor din partea statelor membre cu interese specifice în păstrarea sectorului financiar britanic în relații apropiate cu cel din cadrul Uniunii. Totodată, Comisia Europeană a afișat iritare cu privire la comentariile negociatorului-șef, indicând că acesta și-a depășit mandatul prin declarațiile sale.

Însă această știre nu este chiar atât de binevenită pentru britanici pe cât ar părea inițial. Intransigența Uniunii este păstrată cu privire la alte aspecte vizate de negociere. Detalii cu privire la un acord privind libera circulație a persoanelor sunt aparent strâns legate de concesii cu privire la sectorul financiar din Londra. Totodată, insistența păstrării standardelor europene pentru bunurile provenite din Regatul Unit, precum și pentru sectorul financiar în vederea asigurării stabilității indică mai degrabă o poziție pragmatică mai mult decât o schimbare reală de abordare.

Perspective de viitor

Mai mult, recunoașterea necesității unui acord bilateral privind apărarea comună sau domeniul aviației, alături de răzgândirea în legătură cu sectorul financiar, nu poate provoca reacții pozitive din cauza unei alte clauze publicate în mai. Odată cu finalizarea etapei de negocieri, a fost ridicată din nou situația Gibraltarului.

Astfel, guvernul britanic a primit surpriza neplăcută ca orice tratat cu blocul european să poată fi oprit de Spania prin veto. În această situație s-ar putea ajunge dacă Regatul Unit nu ajunge la un acord cu Spania privind posesiunea sa iberică. Chiar și în cel mai fericit caz, dacă Spania nu ar bloca acordul, Gibraltar riscă să rămână în afara zonei economice europene.

Situația enclavei britanice este una delicată, fiind o problemă care durează de secole. Se pare că Uniunea Europeană a creat situația în urma căreia s-ar putea rezolva, într-o formă sau alta, statutul acestei posesiuni britanice. Vom aborda acest subiect în măsura în care apar informații suplimentare.

În orice caz, ritmul negocierilor nu va fi schimbat, însă pe viitor trebuie urmărite cu atenție întrucât factori neluați în considerare inițial ar putea schimba tonul acestora. Totodată, este evident că poziția de plecare a ambelor tabere este fundamental diferită. Vom vedea pe parcurs în ce măsură se vor rezolva problemele esențiale. Însă încă nu ne putem forma o imagine clară despre cum va arăta Europa după Brexit. Și mai neclară este situația în care se va afla Regatul Unit după părăsirea Uniunii. Tot ce știm este că Londra este mult prea importantă, prin sectorul său financiar, pentru a bloca sectorul de servicii pentru britanici în viitorul acord comercial.

 

INSCRIERE GRATUITĂ LA CURSURI DE FORMARE PROFESIONALĂ

Leave a Reply