Negociere Brexit. Sau cum să ai iluzii de grandoare

BrexitBrexit, un început șovăielnic

Rezultatul referendumului pentru Brexit (iunie 2016) din Regatul Unit a fost una din cele mai halucinante momente din ultimele decenii. Observăm că o parte semnificativă dintre cetățenii britanici afișează o convingere fermă de a părăsi Uniunea Europeană. În articolul trecut am observat că are loc ceea ce se poate numi un regres democratic în insulele britanice. Cauzele sunt multiple și le vom trata doar tangențial astăzi. Vom insista doar punctual pe posibile influențe de natură „psihologică”, urmând a explica pe parcurs ce înțelegem prin asta.

În orice caz, odată ce rezultatul a fost ratificat de Parlament și promulgat de Elisabeta II în 13, respectiv 16 martie, traseul devenea clar. Astfel, premierul britanic Theresa May a invocat art. 50 din Tratatul privind Uniunea Europeană. Ieșirea Regatului Unit din U.E. devenea aproape o certitudine.

Ceea ce nu era deloc sigur era modul în care se va desfășura ieșirea. Nu ne referim la procedură, întrucât aceasta este clară. Ne referim desigur la modul în care se vor desfășura negocierile. Trebuie menționat încă de la început că punctele de pornire ale celor două părți sunt cât se poate de divergente. Conform scrisorii adresate de doamna May în 29 martie, Regatul Unit părăsește Uniunea în vederea redobândirii dreptului la autodeterminare, ceeea ce este absurd. Lăsând deoparte orice declarație publică, Uniunea Europeană nu funcționează așa cum este prezentată în presa britanică. Singura critică legitimă este privitoare la reprezentativitate. În rest, procesul este unul democratic și nu poate fi contestat ca atare. Mai mult, negocierile pe chestiuni vitale au loc la nivel înalt, nicidecum la nivelul tehnocraților și birocraților de la Bruxelles. Desigur, această poziție cvasi-oficială nu a adus nici un capital politic negociatorilor britanici.

Uniunea Europeană

Întrucât cadrul legislativ pentru părăsirea Uniunii este clar, nu putea fi decât o singură poziție oficială. Prin urmare, negocierile privind ieșirea Regatului Unit au fost primite calm și rațional. Pe de altă parte, Uniunea va proteja atât interesul propriu, implicit și pe cel al statelor membre, în câteva chestiuni cheie. Libera circulație a persoanelor este și va fi un pilon fundamental al Uniunii Europene. Apărarea acestui principiu a fost anunțată ca un obiectiv cheie înainte de negocieri. Nu este de mirare că s-a dovedit așa și faptic. Indiferent de ostilitatea unei porțiuni semnificative a publicului britanic față de libera circulație a cetățenilor europeni, aceasta nu va putea fi restrânsă prea mult. Desigur, asta doar în cazul în care britanicii vor să și rămână cu ceva în urma părăsirii Uniunii.

În ciuda dezideratelor britanice privind schimburile comerciale, acestea nu vor putea fi negociate în favoarea Regatului Unit. O simplă analiză a relațiilor economice dintre acesta și U.E. arată la prima vedere un echilibru. Însă echilibrul există doar datorită reglementărilor europene, sub incidența cărora se desfășoară schimburile. Totodată, o parte semnificativă din corporațiile multinaționale care activează în Regatul Unit depind de existența unui sediu în Uniune. Odată cu Brexit, acestea vor fi nevoite să își reevalueze activitatea, fiind posibil să se mute pe continent. Astfel, ieșirea ar putea să fie contraproductivă în raport cu ce doresc britanicii.

Faptul că guvernul de la Londra trăiește cu impresia că va putea să iasă bine din negocieri arată naivitatea acestora. Mai mult, chiar dacă reușesc să asigure tratate comerciale cu Uniunea, acestea vor fi cu certitudine reglementate de prevederile europene. Indiferent cât de mult „urlă” producătorii britanici că regulile europene le afectează profitul, dacă nu țin cont de acestea nu vor putea să vândă deloc în statele membre. Este o logică elementară și suntem neplăcut surprinși să constatăm că, dintr-un motiv sau altul, le scapă guvernanților britanici.

Sincope incipiente

Până astăzi, negocierile s-au aflat în faza incipientă. În cadrul său au fost fixați pașii care urmează, precum și termenele orientative. Cu toate acestea, nu ne miră că primele sincope au și apărut. Săptămâna trecută, negociatorul-șef al U.E. pentru Brexit a dat un ultimatul de 48 de ore doamnei May pentru acceptarea unor propuneri. Dacă premierul britanic ar fi refuzat, negocierile ar fi încetat. Care a fost cauza? Răspunsul este Irlanda de Nord. Recunoaștem că este un caz aparte și o problemă delicată în proceul demarat de Brexit. Astfel, este de înțeles că doamna May a ales să aleagă o cale de compromis. Propunerea sa viza să mențină absența unei granițe reale între Irlanda de Nord și Republica Irlandei. Pentru a-și îndeplini obiectivul, a fost aleasă varianta în care provincia insulară ar fi rămas parțial sub incidența prevederilor europene.

Decizia ar fi permis continuarea unei multitudini de activități transfrontaliere. Menținerea stării actuale ar fi permis efectuarea navetei, activități comerciale și continuarea de servicii medicale esențiale. Cu toate acestea, unioniștii nord-irlandezi s-au revoltat, formându-se opoziție și în cadrul propriului partid al premierului britanic. Astfel, deși textul unei propuneri de principiu era deja finalizat, reprezentanții nord-irlandezi și ai Irlandei au refuzat să semneze.

Prin urmare, a fost nevoie de intervenția publică dură a negociatorului european. Faptul că doamna May a avut nevoie de aproape o săptămână pentru a rezolva disputele interne arată poziția sa precară. Totodată, este vizbilă disensiunea internă între moderați și cei care vor o ruptură completă de Uniune. Știrea de astăzi privind succesul primei faze a negocierilor este binevenită însă credibilitatea premierului britanic, în ciuda eforturilor sale, este deja afectată.

Influențe psihologice

Compromisuri interne cu facțiunile dure din propriul partid arată incapacitatea doamnei May de a impune ordine în ograda proprie. Pe de altă parte, arată disponibilitatea sa de a accepta compromisul. Dacă acceptul său este cauzat de lipsa pârghiilor de constrângere nu putem spune. Dacă pe parcurcsul negocierilor dure care vor urma va arăta aceeași înclinație, atunci toată stima pentru doamna premier. Dacă nu, atunci o vom considera și pe ea ca fiind din categoria celor despărțiți de realitate.

Am menționat mai sus termenul „psihologic”. Atitudinea britanică este și va fi o cauză majoră a deznodământului final al negocierilor. Dezideratul de a păstra în continuarele avantajele comerțului cu Uniunea Europeană, dar fără a ține cont de reglementările existente este halucinantă. Românii au o vorbă pentru astfel de atitudini: „și cu mândra și cu draga”. Evident că este în interesul Regatului Unit să păstreze avantajele și să renunțe la obligații însă este absolut de neînțeles cum anume consideră britanicii că ar putea obține acest lucru. Să nu uităm că și Uniunea are interese și va urmări să le îndeplinească. Limba engleză cuprinde o sintagmă pe această temă: „wishful thinking”.

Una din temele subtile ale Brexit a fost resentimentul britanicilor referitor la „supunerea” față de continent. Astfel, dorința, chiar și mascată de a etala statutul de mare putere ar putea fi un factor important. Desigur, asta în cazul în care Regatul Unit ar fi mare putere. Nu este cazul. Se pare că acest resentiment se reflectă și în atitudinea guvernului. Dorul de gloria apusă împinge guvernul britanic, conservator în prezent, să adopte o atitudine delirantă pe alocuri.

În loc de încheiere

Nu putem să nu fim mirați de fenomenul Brexit, având în vedere realitatea actuală și ce înseamnă de fapt Uniunea pentru Europa. Astfel, deși poate conștientizează, puțini britanici țin cont de cooperarea actuală și interdependența din cadrul Uniunii. Puțini sunt cei care înțeleg ce va însemna în realitate Brexit dar se pare că sunt și mai puțini cei cărora le pasă. Atitudinea delirantă, diviziunile interne și pierderea treptată a credibilității vor conta pe parcursul procesului de ieșire.

Așteptăm „cu nerăbdare” viitoarele derapaje în negocieri, pe care le considerăm inevitabile. Cum va arăta în final Europa după Brexit, nu putem spune cu certitudine. Un lucru este sigur: Brexit este un simptom al unui fenomen mai larg. Astfel, din păcate trăim să asistăm la un fenomen anacronic de reviriment al izolaționismului când o cooperare mai strânsă ar da, poate, soluții mai bune.

 

INSCRIERE GRATUITĂ LA CURSURI DE FORMARE PROFESIONALĂ


Leave a Reply