“Painea noastra cea de toate zilele …”

painea noastra

Cuminţenia şi pozitivismul ţăranului român, este imaginea ce îmi este înfierată în minte, de care eu, un om simplu,  nu mă pot despărţi. O port în sufletul meu ca pe o icoană, ce va ramâne ascunsă şi de nedezvăluit. Cum aş putea “traduce” unui străin de meleagurile noastre, sentimentul sacru pe care îl am atunci când privesc această “măicuţă bătrână”? Mi-o imaginez crescând o droaie de nepoţi şi savurînd roadele pământului dar nu pentru ea însăşi ci prin bucuria cu care îşi hrăneşte copii şi nepoţii …

        Mă uit la mâinile ei şi îmi aduc aminte de mama mea atunci când se pregătea să facă o ciorbă… Eu mă trezeam leneş, cu răsăritul soarelui strălucitor în frunte, dezgolit până la mijloc şi întinzându-mă ca şi când aş fi fost fiul lui Ra (Zeul Soare). O simţeam cum se bucură de fericirea mea, cu mâinile pline de ţărână moale, trebăluind fără să-i pese de roua dimineţii … “Oare nu sunt unii din trântorii pe care i-a hrănit în van pe acest pământ?!” îmi pun adesea această întrebare. Oare ce vicleşuguri lumeşti ar trebui să mai îmbrăţişez până să-mi dau seama ca bunul simţ era deja la mine acasă … la adevărata mea casă …
          Privesc cu teamă la aceşti dăruitori de sănătate şi virtute, ca la un simbol pe cale de dispariţie … Ne îndreptăm spre occident … e bine … numai să nu uităm că acesta ne aduce şi multe de care nu ştiu dacă nu am putea să ne  lipsim.
           Pribegia noastră probabil a trebuit să astâmpere setea de cunoaştere a străinătăţii provocată de atâţia ani de limitare forţată comunistă …  Nu cred că va dura prea mult exodul românesc … Acest popor, nu se amestecă decât foarte rar şi cu siguranţă se va întoarce în glia străbună. Poate din acest motiv suntem respinşi, pentru că unii ştiu că suntem harnici, muncitori, numai că nu pot a ne încânta să “ne rămână oasele” pe tărâmuri străine. Oricum ar fi, sincer, nu pot cumpăra toţi banii unora ceea ce noi românii avem moştenite în cuget, în “simtire”.
           Se vorbeşte de spălarea imaginii?! A cui?! A noastră? In nici un caz! Care spălare, pentru că noi plebea, nu am fost niciodată murdari!  Am muncit toţi de când ne ştim, nu înţeleg ce avem de spălat … Spune-i acestei bătrâne să-şi spele imaginea … Poate cei “mai mari” ca noi au ceva de spălat?! În acest caz, noi vom vrea să vedem dacă într-adevăr vor face cea ce (foarte mulţi dintre ei) au promis!
“Painea noastra cea de toate zilele” – Autor: Prof. Felix Arotaritei

Leave a Reply

Sari la bara de unelte