Panică la Londra. Sau unde este indignarea?

Panica

Panică la Londra

Dacă tot ne-am obișnuit în ultimii ani cu îmbulzeli zdravene cu ocazia reducerilor de Black Friday, sau Vinerea Neagră pentru cei sensibili la neologisme recent adăugate limbii române, atunci cei dornici de îmbulzeli „hard-core” au ratat „ocazia anului”. Îmbulzeala produsă pe străzile Londrei vineri, 24 noiembrie, ar fi fost ideală pentru toți doritorii de îmbrânceli. Sigur, ideală dacă nu ținem cont de un mic detaliu. Această îmbulzeală nu a fost provocată de cine știe ce reducere sau promoție. Cauza a fost răspândirea zvonurilor cu privire la posibile focuri de armă trase în stația de metrou Oxford Circus.

Brusc, constatăm că îmbrâncelile au fost provocate de panică, în cea mai pură formă. S-a format într-o mulțime de oameni fără informații certe și, din păcate, obișnuiți cu amenințarea curentă a secolului în care trăim: terorismul. Astfel, pe lângă faptul că Oxford Street este în topul celor mai aglomerate din Londra, avem și mulțimile dornice de reduceri. Dacă adăugăm la această combinație posibilitatea unui atac terorist, real sau nu, atunci nu e de mirare că s-a iscat o panica generalizată, cu tot ce presupune asta.

Abordare alarmistă

Majoritatea presei, inițial cea britanică, apoi și în restul lumii, a tratat știrea într-un mod alarmist. Asta ar trebui să pună semne de întrebare cu privire la rolul avut de presă în astfel de situații. Da, e de datoria presei să prezinte știri de interes public, dar un pic de reținere ar fi binevenită. Mai ales în condițiile în care lipsa acesteia isterizează o națiune întreagă. Cu atât mai mult cu cât contribuie la întețirea fenomenului de panică în masă. Mult mai de condamnat sunt rețelele de socializare, mult prea „la liber” în prezent în așa situații. Cum am susținut mai sus, un pic de reținere nu ar strica. Măcar până există date certe cu privire la ce se întâmplă. Exact ca vineri, când a durat ore până când poliția londoneză a avut date certe despre situație.

Totuși, e de înțeles de ce un astfel de eveniment nefericit produce atâta interes, consternare și panică. Atacurile teroriste din ultimii ani au creat o stare de frică semi-permanentă. Aceasta, la cea mai mică scânteie poate să explodeze într-o panică generalizată, cum s-a întâmplat pe Oxford Street. Aparent, această scânteie a fost dată de o ceartă, sau luptă, nu se știe sigur în acest moment. O astfel de banalitate ar întoarce, poate, priviri pe stradă în România. Zgomote asemănătoare focurilor de armă, poate chiar focuri de armă, ar fi considerate drept explozii de petarde cu care se joacă câte un copil (sau huligan, în funcție de cine e întrebat).

Declarații de suprafață și formale

Răspunsul forțelor de ordine londoneze a fost unul legitim, în concordanță cu doctrina oficială în acest sens. Însă panica era deja creată și posibil răspândită parțial de știrile actualizate fără vreo informație certă. Asta ar fi făcut necesară intervenția în masă a poliției indiferent de cauza inițială. Deși există voci care contestă răspunsul anti-terorism al Poliției Metropolitane din Londra, majoritatea comentariilor pe rețelele de socializare nu susțin acest punct de vedere. Cu atât mai mult cu cât panica în sine a provocat victime, cu răni ușoare ce-i drept, dar totuși victime. Cine nu a avut „norocul” să participe la o îmbulzeală de anvergură, greu își poate da seama cât sunt de periculoase acestea.

Interesul presei românești

Cu toate acestea, presa românească a acoperit, în general atentatele majore, acestea fiind, legitim, un subiect de interes public. Însă în cazul panicii de la Londra de vineri, acoperirea mediatică a fost una slabă, cum o poate dovedi o privire sumară pe orice motor de căutare pe Internet.

De ce oare? Explicațiile pot fi multe. Apariția știrii pe surse britanice a avut loc nu mult după ora 18:30, ora României. Aceasta a determinat și preluarea sa de agențiile de presă românești cu puțin înainte de ora 19. Au urmat actualizări de informații, odată la câteva minute, în funcție de agenție, prezentând evoluția situației. Desigur, toate au în comun, atât între ele, cât și cu sursele mediatice britanice, incertitudinea. Vorbim de incertitudinea cauzei, de incertitudinea evenimentelor prezentate și, mai ales, de incertitudinea consecințelor. Deși au adoptat, într-o măsură mai mare sau mai mică, formatul de știri „live”, fie în variantă text sau, când au fost disponibile, cu imagini, actualizările de informații reale au fost puține.

A trecut aproximativ o oră de la apariția știrii în România până la ultima actualizare care a confirmat că nu este vorba despre un atac terorist, ci de o panică izbucnită de la un incident minor. Odată cu scăderea în intensitate a panicii și a lipsei de informații reale, a scăzut și interesul presei românești pentru subiect. Primele două pagini de căutare în limba română arată doar 10 articole pe acest subiect.

Abordare senzaționalistă

Odată scăzută panica, încetează actualizările „live”. Informațiile ulterioare se regăsesc, cu o singură excepție, doar în articole din presa din afara țării. În presa românească de vineri, cu puțin după ora 20, nu mai e nici o acoperire a subiectului. Din păcate, această abordare senzaționalistă arată, indiferent dacă este așa sau nu, preocuparea pentru știri imediate aducătoare de telespectatori sau cititori, fără un interes real pentru subiectul preluat. Abordarea panicardă este doar un mijloc de a face rating. Acesta este un reproș major făcut de români, după cum arată comentariile la articole sau pe rețele de socializare. Sigur, este de înțeles considerentul economic al presei. Asta nu ar trebui să excludă o tratare profesională până la capăt a subiectului. Totodată, lipsa de noutăți de la Londra este un argument în plus pentru lipsa de interes, dar vom reveni ulterior.

Numărul total de victime care au suferit răni ușoare este, conform surselor britanice, este de peste 10 persoane. Această informație nu apare în presa românească. Excepția menționată mai sus este site-ul evz.ro. Acesta, într-un articol de sâmbătă, 25 noiembrie, face referire la cei doi bărbați a căror altercație, se pare, ar fi pornit tot evenimentul nefericit. Totodată, articolul menționat, cu ultima actualizare după ora 13, menționează și numărul de victime.

Preocupare falsă

Dar să revenim la lipsa de interes generală pentru urmările acestei întâmplări. Nu trebuie să uităm că în Londra trăiește una din cele mai importante comunități de români din diaspora. Abordarea senzaționalistă cu care a fost tratat subiectul este puțin surprinzătoare, chiar și dacă privim doar din această perspectivă. Multitudinea de articole de presă și timpul alocat știrilor cu privire la atacurile teroriste din ultimul an din Regatul Unit au avut în comun, dincolo de orice, preocuparea declarată pentru românii aflați în preajma pericolului.

Pentru că, dacă tot ne pasă, ar trebui să ne pese nu doar când e vorba de un atac terorist, nu? Ar trebui să ne pese și de celelalte probleme cu care se confruntă cei plecați în afară și știu ei mai bine ca noi că problemele lor nu sunt nici puține și nici neapărat ușoare. Până nu arătăm că ne pasă în general, greu putem pretinde, presă sau nu, că ne pasă ocazional.

Unde este indignarea?

Însă în acest caz preocuparea nu s-a regăsit. Oare de ce? Pentru că nu a fost un atac terorist real? Dacă da, atunci motivul este unul ipocrit. Lipsa pericolului real, fizic, nu înseamnă că daunele mentale suferite de cetățenii Londrei, români sau nu, sunt mai puțin relevante. Unde este preocuparea presei pentru miile de români care trăiesc, alături de ceilalți londonezi, cu frica și poate chiar obișnuința unui atac terorist? Unde este indignarea pentru siguranța românilor într-o astfel de îmbulzeală și panică generalizată? Unde sunt invitații din emisiuni care explică, cu patos afectat, specific senzaționalismului, cât de greu este pentru români să trăiască cu frică într-o țară străină?

Din păcate nu putem răspunde la aceste întrebări decât cu presupuneri. Putem presupune că această preocupare este doar una interesată, mânată de imperativul economic de a face rating sau vizualizări. Miza ar fi interesul rudelor și prietenilor rămași în țară care, dintr-un motiv sau altul, nu au altă sursă de informare decât presa românească. Este această presupunere una validă, legitimă? Posibil, dar lipsa de consecvență în interesul pentru diaspora greu poate duce la o altă concluzie, chiar și presupusă. Vom putea emite altă ipoteză doar în momentul în care interesul presei va fi generalizat, indiferent de subiect, pentru românii din afară, nu doar când subiectul este unul aducător de rating și/sau vizualizări.

Surse

ÎNSCRIERE GRATUITĂ LA CURSURI DE FORMARE PROFESIONALĂ

 

Leave a Reply

Sari la bara de unelte