Restul la cumpărături

restul

Restul la cumpărături

Vali și-a făcut lista de cumpărături și s-a dus să se aprovizioneze pentru sărbătorile de iarnă, la supermarket-ul din cartier. Lume multă, aglomerație, vociferări, plânsete de copii, aprovizionare cu marfă ,,din mers,, reclamații că prețul de la raft nu coincide cu cel de la casă, reclamații că ambalajele sunt rupte la unele produse sau că e depășit termenul de garanție și eternul refren spus la supărare, de personalul magazinului ,,dacă nu vă convine, nu cumpărați!,,

Un tip se oprește la raionul de pâine și îi cere gestionarei o pâine proaspătă.

-Căutați-vă singur, eu am și altă treabă !

-Da, dar toată e veche.

-Și eu ce vină am, că n-am copt-o eu, eu doar o distribui.

-Duduie ai putea să vorbești mai frumos, cum e cu ,,clientul nostru, stăpânul nostru,, ?

-Ei, da, toți vă credeți stăpâni și veniți numai cu pretenții !

Patronul magazinului a auzit discuția și a chemat-o pe vânzătoare la el. După 5 minute aceasta a fost văzută părăsind magazinul în ținută de stradă și în locul ei a apărut o alta care râdea prostește la fiecare și dădea niște explicații penibile.

Vali, constată încă o dată că noi nu avem personal școlarizat și instruit să lucreze în comerț. Școlile profesionale și liceele de profil au dispărut la sugestia unor tembeli, s-a generalizat liceul de cultură generală unde se intra cu repartiție pe calculator (altă tâmpenie) astfel că unele licee primeau numai elite, celelalte ciurucuri care intrau cu media 3 sau 4. Cum existau profesori calificați de științe exacte, ca să aibă catedre, s-au constituit clase de mate-fizică unde nu voia nimeni să se ducă, cu analfabeți cu medii de 3 și 4. Ei, dar asta e o altă poveste.

Vali, și-a umplut coșul de cumpărături cu cele găsite, nu cu cele trebuincioase și s-a așezat ordonat la rând la casierie, unde o tânără absolventă de liceu chinuia un calculator și un cititor de prețuri care nu prea voia să răspundă la comenzi. În final reușea , se mai certa cu cumpărătorii, dar rândul înainta. Ajuns la plată Vali se enervă și el.

-N-aveți bani mai mărunți, nu am de unde să vă dau restul la 100 de lei.

-Eu nu am alți bani, tu ar trebui să ai, să fii pregătită cu numerar adecvat.

-Dați-mi zece lei să vă dau cincizeci

-Poftim, dar mai trebuie să-mi dați 60 de bani

-Nu am de unde să vă dau, poftiți 2 bomboane.

-Dar eu nu vreau să cumpăr bomboane, eu am nevoie de bani. De banii mei, dispun eu , ce și cât trebuie să cumpăr.

-Îmi pare rău, nu avem, luați bomboanele… Vali, nervos, îți luă cumpărăturile și plecă vociferând, dar mai apoi se întoarse și își luă cele 2 bomboane. A doua zi , același Vali și aceeași casieră se întâlnesc iar la plată.

-Costă 102 lei și 80 de bani Vali scoase 102 lei și 20 de bani și completă …cu cele 2 bomboane.

-Ce-mi dați aici, vă rog mai dați-mi 60 de bani!

-Îmi pare rău, domnișoară, nu am de unde să vă dau, luați bomboanele care costă 60 de bani…

Autor,

Traian Calancia 01.06.2018

traian calancia

Leave a Reply