Zoografia unui copil domestic

Romani in Londra

Romani in LondraM-am nascut prematur la 44 de saptamani, precedand un alt cataclism national, cutremurul din 77!

Personalitate mea multipla o facea pe mama sa ma descopere doar dupa ce lovea in toate avatarurile mele… Cand ajungea la mine credeau vecinii ca e alarma antiaeriana si a aruncat-o pe mama intr-o depresie , numita popular furia laptelui,… Posibil ca laptele praf sa fi fost si un pic expirat, dar asta mi-a intarit sistemul imunitar in asa fel incat nu ajungeam decat de maxim 4 ori pe an la spital. In rest, faceam vitaminizare cu polidin si penicilina la coana preoteasa!

In primele luni de viata cred ca “mi s-a resetat hardu’ ” ca nu-mi aduc aminte nimic… Prima mea imagine pe care o retin este aceea cu niste manute si picioruse dolofane si albastre, albastre rau! Mai apoi, am aflat ca eram dat cu albastru de metil peste tot de isteata de mama care era “sa si-o ia si de la doctor”, cand i-a vazut opera!

Dupa ce intr-un final am scapat de lagarul ala de concentrare cu zabrele de lemn, doua papitoaie de cauciuc si o cruce legata care de cate ori o aruncam se intorcea mereu pocnindu-mi nasucul… Deci cand “mi-am dat drumu la mers”, sa te tii tata!!! Apropo: de tata nu ma intrebati ca nici mama nu stie cine e!

Jocul meu preferat era ala in care eu ma ascundeam si mama arunca cu diferite chestii dupa mine…ce tare era!!! In afara de bataie, nu eram deloc mancacios… dar mama avea alta parere: “mi-ai mancat zilele si tineretea!!!”

De mic mi-am dat seama ca noi barbatii vedem cu totul altfel viata decat femeile… mai ales ca am ramas singurul barbat in familie dupa ce a tataie a murit! Ce cool era mosu’! Ma plimba pe tohanul lui rusesc rosu, cu scaunel pe ghidon si de fiecare data cand scotea bidonasu’ lui cu apa de la piept imi dadea si mie o bombonica de aia tovaraseasca de mi se inclestau falcile 2 ore… Cred ca de aia ma lauda peste tot : mutulica lu tataia!!

La 3 ani jumate era intins pe iarba si eu ma luptam cu o idioata in alb care tot vroia sa se joace cu el… pai doar eu stateam pe burta lui si desfaceam niste biletele… Acum, ce cauta aia cu castile ei ciudate, eu nu intelegeam!! Se pare ca am suparat-o rau pe nasoala aia ca mi l-a luat apoi pe tataia si nici ca l-am mai vazut!         

Prima mea fotografie deja imi dezvaluia personalitatea-mi de stanca: cum dracu vreti ma, sa stau cu soarele-n ochi la patruj de grade si sa ma si hlizesc cand eram echipat pentru  Varfu OMU?? Nu stiu cum faceam dar aveam mereu pierderi pe instalatie, altfel nu-mi explic de ce trebuia sa imi fac plinu in fiecare zi, stand cu putulica in cana cu ceai!

Dupa cum v-am zis, mi se spunea mutulica… Adevarul  e ca am observat ca nu era nevoie decat de vreo doua -trei tipete usoare si deja ma faceam inteles… si atunci pt ce se tot omora lumea sa ma faca sa vorbesc, chiar nu putem intelege! Si uite asa m-au pus sa beau apa dintr-un clopotel coclit care mai mirosea si a balega… pai cum sa mai indur asa ceva! Asa ca am inceput sa-i fac in toate felurile…. dar toata lumea era extaziata si aplaudau ca  focile alea…  “VEZI MAICA, TI-AM ZIS IO CA  O SA VORBEASCA DACA II DAM SA BEA APA DIN CLOPOT?!!? “

Si uite asa, a venit vremea sa mergem si pe la gradinita… lagar de concentrare, pentru toti plangaciosii, caraghiosii cu   sepcile lor albastre si cravatele alea rosii pline mereu de muci!

De mic am fost mai rebel si  am facut eu ce-am facut si am reusit sa nu stau ca toate pustimea  la masutele alea de lemn… Eu, stateam la colt. Asa ii puteam privi pe toti ceilalti cum se uitau ofticosi la mine!!

Aveam doi prieteni buni, buni tare de tot… ca saracii imi dadeau mereu eugeniile lor si eu la schimb le mai dadeam cate-o bataie… Dar le-a prins bine se pare: amandoi peste 1,90 au crescut…

In rest, eram un copil foarte cuminte, astfel  incat veneau la poarta noastra, de cel putin doua ori pe saptamana, alti parinti cu odraslele dupa ei. M-am gandit  sa-i invat si pe mucosii aia sa arunce asa de bine cu piatra … dar mamaia surda cum era ea intelegea mereu aiurea si apoi faceam curse dupa porumbar: ea cu metru de croitorie-n mana si eu cu pisica… la centura!

Autor:

Adrian Palaloga

3 Comments

  1. Felix 25/10/2017

Leave a Reply

Sari la bara de unelte