SIDA

 

 

Imagine similară

Grigore nu avea multă școală, dar îi mergea mintea, mai ales la prostii și la afaceri. De un timp, veniră vremuri mai tulburi, cu multe probleme, cu locuri de muncă mai puține și prost plătite, cei mai tineri dar și cei cu greutăți în familie luaseră drumul străinătății în ideea unor câștiguri mai substanțiale cu care să iasă din nevoi. Cei necăsătoriți visau să vadă lumea, dar și cu gândul ascuns să vină acasă cu o mașină străină bengoasă, să-și umilească prietenii rămași în sat și gagicuțele proaste. Voiau să le vadă fața, cu mirarea din ochi și invidia greu de ascuns, sau lucirile promițătoare din ochii fetelor.

Seara se adunau, ca de obicei – unde altundeva –  decât la crâșmă. Acolo se făceau planuri de viitor, acolo se discuta politică sau se derula bârfa satului, acolo  simțeau că trăiesc într-o comunitate, râdeau sau plângeau de propria soartă, de nevoi, necazuri, boli sau datorii, de viața de familie, de soacre și uneori și de amante. Grigore avea câțiva prieteni care plecaseră la muncă în Israel, în construcții. Se plătea bine, dar se făcea contract pe cel puțin 6 luni și trebuia respectat. Îl bătea gândul să se ducă și el, că acasă … câștiga de sare la scrumbie. Le spuse băieților într-o seară :

–Bă, eu o  să mă cam duc în Israel, mi-a scris Vasile și m-a asigurat de un contract pe un an de zile.

–Bine mă Grigore, te duci tu, da pe Mioara cui o lași ?

Pe fața lui Grigore, se așeză o umbră de tristețe și neliniște.

–Ce-i bre, te-ai supărat ?

–Nu, nu m-am supărat, atâta doar că sunt trist, că o las fără tratament, da … o să-i trimit eu de acolo.

–Ce tratament, bre, ce-i bolnavă?

–Mă băieți, cum să vă spun… da… oricum cred că ați aflat deja, eu nu mă mai culc cu ea de un an de zile, de aia și umblu la Marița lui Gogu.

–Ce vorbești tu acolo, că arată bine, pare sănătoasă.

–Pare, dar nu e, mai multe nu pot să vă spun, e secret de familie.

Băieții tăcură, dar odată stârnită curiozitatea, îi rodea ca un vierme. Unul dintre ei, primi însărcinare de la ceilalți, să-l îmbete pe Grig și să afle secretul. Au băut ei până spre ziuă și la un moment dat Grigore i-a spus șoptit, să nu-l audă nimeni.

–Mă , nu mă mai culc cu ea că mi-e frică să nu mă-nbolnăvesc și eu.

–Da ce are, mă ?

–Îți spun, da rămâne între noi !

–Sigur că da, cum altfel ?

–Are …sida. E o boală foarte periculoasă și contagioasă, se ia din orice, din sex, din sărut, din obiecte de ale ei, din atingere…

–P|hii și cum te descurci ?

–Greu , f greu, mă spăl și mă dezinfectez toată ziua, dar cel mai greu e când rămâne fără tratament.

Se așeză o tăcere stânjenitoare. N-au mai băut, s-au despărțit mohorâți, dar până dimineață, toți prietenii lui Grigore aflară secretul, fiecare jurând să nu spună la nimeni. Două zile mai târziu, Grigore plecă în Israel. Băieții nu mai știau nimic de el, până într-o zi când îl văzură venind acasă cu trei valize, cu ce-o fi având în ele, elegant și fericit. Trei zile nu a ieșit din casă, când în sfârșit apăru la crâșmă vesel și pus pe chef.

–Unde ai fost bre trei zile, ai uitat de noi ?

–Nu bă, cum să uit, dar mi-a fost dor de Mioara și ne-am iubit și noi ca nebunii …

— Bine dar n-ai zis tu că …

— Că ce ?

–Că e bolnavă, că are sida ?

–Fugi bă de-aici, e sănătoasă tun !

–Și-atunci de ce-ai zis că are Sida ?

— Păi ce-ați fi vrut voi, mă derbedeilor ? Eu să muncesc ca prostul în Israel și voi să vă distrați cu ea în lipsa mea ?  Bombălăilor … !

 

Leave a Reply