Slujbe religioase în școli. Sau cum continuă stagnarea

Început de an școlar în România. Se vede „entuziasmul” elevilor la slujbă… (Foto: Mediafax, Luiza Puiu)

Slujbe religioase în școli și BOR în viața publică

Anul școlar a început tot cu slujbe religioase. Și astfel observăm păstrarea status-quo-ului. Stagnarea mentalului colectiv românesc este un subiect care ar trebui să preocupe atât mediul academic, cât și societatea în ansamblu. În ultimul deceniu însă, apar semne care arată că există o direcție de progres, deși acesta este încet. Spiritualitatea la români are o pondere semnificativă, însă nu aceasta este problema. Modul organizat al acesteia, respectiv religia, reprezintă un factor important, spunem noi, în stagnarea menționată anterior. Religia, ca orice sistem uman funcționează prin organizații, în esență reprezentantele religiilor. Cazul la care facem referire, cel românesc, se remarcă prin prezența covârșitoare a Bisericii Ortodoxe Române în prim plan.

Din păcate, prezența BOR este total inoportună, întrucât în loc să își vadă de treabă, respectiv practicarea cultului, mântuirea „păcătoșilor”, etc., simte nevoia de implicare activă în viața publică. Considerăm această implicare ca fiind de un prost gust extrem, în condițiile în care teoretic BOR nu ar avea ce căuta acolo. De ce spunem asta? Pentru că în România există, teoretic desigur, separația dintre stat și biserică. Practic, lucrurile nu stau chiar așa.

Dincolo de faptul că orice convingeri religioase țin de privat, este de înțeles prezența bisericii, în special a BOR, în viața cotidiană. Există însă o diferență între viața cotidiană a individului și viața publică a societății. Sau, cel puțin, ar trebui să existe. Ajungem astfel la principala noastră problemă: prezența bisericii în școli. Într-un articol precedent am discutat despre orele obligatorii de religie. Azi vom discuta despre alt subiect strâns legat: oficierea de slujbe religioase în școli.

Religia și legea, BOR și statul

Reluăm, pe scurt, ca un aperitiv, câteva din argumentele legale enumerate în articolul menționat anterior. Astfel, relevant pentru discuție este art. 29, alin. 1 din Constituția României, privitor la libertatea de opinie. Ori oficierea de slujbe religioase în școli, la început de an școlar cum este obiceiul, este o încălcare. De ce spunem asta? Pentru că slujbele sunt desfășurate într-un context oficial, fiind obligați elevii să asiste, indiferent de convingeri.

De asemenea, același articol, la alin. (6) prevede că educația minorilor revine în atribuția părinților, potrivit propriilor convingeri (sublinierea noastră). Mai mult, Codul Penal (Legea nr. 286/2009 privind Codul Penal, cu modificările și completările ulterioare, actualizată în 2017) are prevederi în acest sens. La art. 381, alin. (2), obligarea participării la servicii religioase este pedepsită cu închisoare (1-3 ani) sau amendă.

Astfel, este de neînțeles cum au continuat ani de zile aceste slujbe religioase la începutul de an școlar. În afară de câțiva disidenți, societatea românească a considerat aceste slujbe ca ceva normal. Mai de neînțeles este participarea ocazională a reprezentanților Poliției Române și nesesizarea din oficiu în privința acestei infracțiuni. Ce-i drept, poate că li s-a părut ceva normal și acestora. Poate faptul că reprezentanții statului au fost deseori însoțiți de preoți ai BOR sau, mult mai rar, a altor confesiuni a fost ceva normal. Poate au concluzionat că și preoții sunt reprezentanții statului. Noi știm că nu e adevărat, dar poate scuza este valabilă, cine poate știi?

Apare și reacția societății civile

Reacția societății civile românești, așa cum este ea, s-a intensificat, în sfârșit, la începutul anului școlar precedent, în septembrie 2017. S-au grupat câteva asociații și ONG-uri și au redactat o scrisoare deschisă către Ministerul Educației. Acestea au cerut prin scrisoare interzicerea serviciilor religioase în context școlar și oficial. Motivația a fost bazată pe art. 381 din Codul Penal, menționat și în rândurile de mai sus. Gruparea de organizații a fost condusă, aparent, de ASUR (Asociația Secular-Umanistă din România). Gruparea domnului Remus Cernea este cunoscută pentru inițiative asemănătoare privind separarea religiei de viața publică și trecerea acesteia în privat, acolo unde îi este și locul de fapt.

Este lamentabil că a fost nevoie de o scrisoare deschisă pentru a solicita intrarea în normalitate. Este absolut halucinant faptul că este nevoie de o inițiativă a unei părți din societatea civilă pentru ca o practică profund ilegală, dar aprobată tacit pentru foloase politice, să fie atacată. Aici se vede, considerăm noi, stagnarea societății românești. Nu prin practicile religioase, sau prin spiritualitatea declarată, ci prin ignorarea separației religiei de stat, așa cum se întâmplă în țări civilizate.

Nu subscriem foarte des cu pozițiile adoptate public de domnul Remus Cernea, însă o facem cu această ocazie. Pe de altă parte, considerăm că este mult prea puțin și, poate, mult prea târziu pentru generațiile actuale. Însă faptul că în sfârșit are loc o astfel de inițiativă nu poate decât să dea speranțe pentru viitor.

Reacțiile, sau lipsa acestora

Acoperirea mediatică a fost una relativ mare. Însă modul de tratare a fost unul indiferent, în mare măsură. Desigur, o parte a presei, nu foarte numeroasă, a salutat inițiativa. Altă parte a considerat inițiativa ca fiind derizorie. O parte din jurnaliști au motivat că problemele învățământului românesc sunt altele și mult mai grave.

Desigur, aceștia au dreptate, dar au pierdut complet esența. Inițiativa este una civică, legată de societatea românească în ansamblu, referindu-se doar parțial la adresa problemelor din învățământ. Spunem asta întrucât învățământul de stat, majoritar de altfel, în România este laic. Astfel, oficierea serviciilor religioase în școli este o încălcare a prevederilor legale privitoare la învățământ, deci o problemă a acestuia.

Pe de altă parte, o parte din ce în ce mai mare dintre părinți, cel puțin în mediul urban, consideră prezența religiei în școli ca fiind în detrimentul copiilor lor. Astfel, menținerea de slujbe religioase la evenimente precum începutul anului este o încălcare a drepturilor acestora.

Desigur, Ministerul Educației nu a dat un răspuns oficial acestei scrisori deschise. Nici nu ne așteptam de altfel. Presiunile BOR și câștigurile politice ale asocierii cu aceasta nu vor fi ignorate niciodată de partide. Mai mult, în multe școli au avut loc la începutul anului slujbe religioase în continuare. Astfel, scrisoarea deschisă se alătură inițiativelor anterioare fără rezultat.

În acest moment nu putem decât să salutăm astfel de inițiative și să remarcăm faptul că apar din ce în ce mai des. De asemenea, susținerea populației pentru acestea este în creștere. În acest ritm vom reuși, poate, într-o generație să aducem lucrurile într-o stare de normalitate. Însă stagnarea menționată anterior persistă, deși încet slăbește. Lipsa de slujbe religioase în școli este un deziderat legitim. Însă este doar un pas în trimiterea religiei acolo unde îi este locul: în privat.

 

INSCRIERE GRATUITĂ LA CURSURI DE FORMARE PROFESIONALĂ

Leave a Reply