Toate se fac la vremea lor – D’ale lui Traian

timpul

Timpul – constanta relativă a ființelor vii

Se însera. Ce repede vine seara! Observase în ultima vreme că ziua trecea foarte repede de parcă nu mai avea 24 de ore. Se comprima timpul, sau era doar o părere ? A citit teoria cu rezonanța Schumann  care explică cum că 24 de ore actuale corespund cu 16 ore reale, în termenii timpului terestru, o teorie a lui Tesla și nu poți să nu-i dai crezare.

Dar asta e altă poveste, acum simțea o sfârșeală și o alarmă biologică interioară se declanșă brusc, simțea că plutește în aer ceva nedefinit, ca un fel de neliniște, un simțământ ciudat de epuizare fizică și psihică îi năpădi trupul și mintea. Ceva parcă îi poruncea să-și revizuiască conduita și să-și analizeze simțămintele. A mai avut tentative din astea de a-și revizui trecutul, de a-și analiza rostul vieții, dar nu le-a dat curs.

Scopul – himera universală a ființei umane

A alergat prin viață aiurea, fără sens, fără un scop precis, fără un scop final, doar pentru realizări de moment, pentru ambiții de palmares. Orgoliul și mândria prostească i-au măcinat și înăbușit toate sentimentele.

A obosit, s-a așezat pe un colț de bancă într-un parc și a închis ochii. Și-a revăzut întreaga existență, cu frământările, cu frustrările și renunțările pe motiv  ”–de ce să mă grăbesc, am timp !”

Dialog demiurgic

A privit cu mirare, la cei din jur, care aveau o familie, aveau copii, nepoți, aveau și o brumă de avere și o carieră, râdeau sau plângeau , erau triști sau fericiți, dar trăiau cu adevărat. Simți o adiere trecându-i parcă prin toată ființa, deschise ochii și întrebă:

–Cine-i ?

–Sunt eu Timpul. Am stat în preajma ta mereu, te-am așteptat să guști din viață, să trăiești cu adevărat, dar nu m-ai ascultat, nu ai făcut mare lucru.

–M-am realizat profesional.

–Da, în detrimentul căror lucruri ? Oricum o făceai. Ai renunțat la ce a fost mai important și mai frumos, la iubire și la dragoste, te-ai încrâncenat pe viață și pe oameni de parcă ei ar fi fost toți vinovați pentru refulările tale. Ai preferat să urăști și să te răzbuni, ai uitat să ierți și să-ți ceri iertare. Te-ai crezut mai presus decât alții, nerealizând de fapt, că erai sub nivelul lor. Păcat și ai fi avut atâtea de făcut …

–Dar ce ar trebui să fac?

–Acum, nimic !

–De ce ?

— Nu mai ai… Timp !

 

Autor,

Traian Calancia 28.06.2018

traian calancia

Alte povestiri D’ ale lui Traian

Leave a Reply