Vizita Patriarhului Kirill în România

vizita patriarhului kirill in romaniaVizită în România

Vizita Patriarhului Kirill in Romania – capul Bisericii Ortodoxe Ruse, Patriarhul Kirill vizitează Bucureștiul pentru prima oară după căderea comunismului.

Vizita de trei zile a patriarhului nu este considerată oficială, ci mai degrabă una privată, la invitația Patriarhului Daniel, Capul Bisericii Ortodxe Române.

Scopul vizitei este acela de a celebra un deceniu de când Patriarhul Daniel a fost investit în funcția de Cap al Bisericii Ortodoxe Române.

La sosirea sa la aeroportul din București, Patriarhul Kirill a spus că este fericit să pășească pe pământ românesc și că este dornic să se roage alături de poporul român.

Valorile spirituale ale poporului român și rus

Patriarhul a adus cu el și un cadou pentru Biserica Ortodoxă Română: o cutie de argint care conține moaștele Sfântului Serafim de Sarov, cea mai iubită figură religioasă a Rusiei.

“Valorile ortodoxe ale poporului rus sunt la fel cu cele ale poporului român și acest lucru este valabil pentru toți credincioșii ortodoxi”, a menționat Patriarhul Kirill.

Pot exista relații interumane bune doar între oamenii care împărtășesc valori comune. Și, făcând abstracție de calea pe care ne-a dus istoria, noi, credincioșii ortodocși care trăim în diferite țări, trebuie să ne amintim că împărtășim aceleași valori și un sistem comun de viață. Asta înseamnă că există un potențial extraordinar pentru pace, cooperare și interacțiune “, a adăugat Kirill.

Contradicții și similitudini

România , în calitate de țară membră a NATO și UE, găzduiește un segment al scutului antirachetă din Europa, prin urmare, relațiile cu Rusia nu au fost foarte apropiate în ultimii ani.

Vizita Patriarhului Kirill nu este considerată drept una politică, astfel că mesajele pe care el le-a transmis Bucureștiului se limitează la un tip de confesiune diplomatică.

Mai mult de 80% din populația României este de religie ortodoxă. Căderea comunismului în 1989 a stimulat creșterea libertății religioase.

Liderii Bisericilor din Albania, Cehia și Slovacia sărbătoresc un deceniu de când Patriarhul Daniel a devenit Capul Bisericii Române.

Sursa: Euronews

Părerea mea 🙂

În Epistola lui Pavel către Romani spune la un moment dat: “Bucurați-vă cu cei ce se bucură și plângeți cu cei ce plâng.” Pare un enunț simplu și un îndemn ușor de urmat. De multe ori m-am gândit la asta, la modul mai profund și am realizat că este un lucru foarte greu de dus la îndeplinere, de fapt. Și… chiar dacă sună ciudat la prima vedere, mi se pare cu atât mai greu să mă bucur cu cei ce se bucură.

Nu de puține ori, noi oamenii suntem foarte centrați pe persoana proprie și asta face să fie foarte dificil să te bucuri de bucuria altuia sau în anumite cazuri ne putem simți invidioși pe reușita aproapelui.

Rugăciune pentru iertare

Dacă e să luăm în considerare cazul de față, mi se pare o prostie prea mare să mă bucur de “marea realizare” a Patriarhului Daniel. Îmi pare rău Doamne dar cred că mai am mult de mâncat până să ajung la acest nivel de înțelepciune și bunătate. În primul rând, ar trebui să ajung la un nivel de înțelegere profundă a celor din jur. Cum să mă bucur când eu nici măcar nu înțeleg pentru ce mă bucur?

Dacă mă gândesc și mai bine, pe mine mai mult mă deprimă evenimentul cu pricina. Știm cu toții că Biserica Ortdoxă Română a devenit o mare afacere. Sper să nu lezez pe nimeni cu această afirmație. Ca să mă fac înțeleasă de la început, nu condamn și nu analizez credința nimănui. Credința este una, businessul, mă scuzați, Biserica este alta. Pe Dumnezeu mă bizui și eu și fără El nici nu îmi imaginez cum ar funcționa lucrurile.

Sunt confuză …

„Va mai spun iarasi ca este mai usor sa treaca o camila prin urechea acului, decat sa intre un bogat in Imparatia lui Dumnezeu”

În toată opulența Bisericii Ortdoxe și în întunecimea tradițiilor, eu nu îl mai găsesc deloc pe Dumnezeu. Din Biblie, eu știu că Isus a fost un om simplu și modest, atât în ceea ce privește stilul de viață, vestimentația, cât și în comportament. Când văd straiele strălucitoare cu fireturi de aur pe care le afișează mândri, popii ortodocși … mă cam dor ochii. Atâtea culori și îmbrobodeli aurite sunt o jignire la sensibilitatea mea vizuală. În al doilea rând, mă apucă dezgustul în momentul în care fac imediat comparația cu modelul pe care ni-l oferă Biblia cu pivire la atitudinea pe care trebuie să o aibă un creștin.

Aș putea scrie până mâine despre toate lucrurile care din punctul meu de vedere se bat cap în cap în ceea ce privește poruncile date de Dumnezeu și atitudinea total nepotrivită a celor care propovăduiesc Cuvântul Lui Dumnezeu. Chiar mă inspiră subiectul! Din bun simț, prefer să mă limitez la ceea ce am spus până acum.

Prefer modestia

Ca o concluzie, nu găsesc nimic fascinant în faptul că se împlinesc 10 ani de când Patriarhul Daniel este Capul Bisericii Ortodoxe. Din punctul meu de vedere, putea fi oricine în locul lui, pentru că nu prea văd cum ar fi arătat altfel situația. Puterea transformă oamenii într-un mod grotesc și îi depărtează de Dumnezeu, nu îi apropie. Mai bine, simplu și modest.

ÎNSCRIERE GRATUITĂ LA CURSURI 

Leave a Reply

Sari la bara de unelte