CĂLUȚUL DE CIOCOLATĂ

La „Cofetăria Violeta” din centrul oraşului, veni într‑o zi, o doamnă foarte elegantă, trecută bine de a doua tinereţe, dar bâlbâită, defect ce se vedea că o enerva teribil, când vorbea.

– Bbună zziua.

– Bună ziua.

– Aş ddori ssă ccomand un ccăluţ din ciococolată.

– Pe ce adresă, vă rog?

– Nnici unna. Vvin ppersonnal dduppă el.

– Cât să cântărească?

– Ddouă ssute de grrame.

– Când doriţi să fie gata?

– Ddacă se poaate, mmâine.

– Foarte bine. Mâine la opt, e gata. Achitaţi, acum?

– Nnu, să‑l vvăd înttâi.

A doua zi, la ora opt, distinsa cocoană, se prezentă la cofetărie.

– Sărut mâna doamnă, poftiţi.

– Amm vvenit după ccăluţul ddin ciooccolată.

– Sigur că da. Poftiţi, vă place?

Cocoana îl studiază de la distanţă şi se vede pe faţa ei că nu‑i place.

– Nnu aşa amm vvrut. Ccopita din ffaţă, ppuţin mmai ssus.

– Nu face, nimic, nu ne supărăm. Veniţi peste o oră şi‑l aveţi cum doriţi.

Peste o oră, cocoana iar face mofturi.

– Ccoada, mai ssus, ppuţin, nnu cca lla o mmârrţoagă.

– Bine, doamnă, veniţi peste o oră.

A mai trecut o oră şi iar apare pretenţioasa.

– Cee fel de ccal esste ăssta, ddacă nu are ggâtul ppuţin ccambrat?

– Doamnă, vă rog să vă uitaţi la toate detaliile, să le remediem deodată. Mai doriţi vreo corectură?

– Dda, aşş vvrea ccorpul ppuţin mmai allungiit şi ccoamma mmai mmare.

– Am înţeles. Va fi aşa cum l‑aţi dorit, dar va trebui să veniţi mâine dimineaţă. Ştiţi, durează.

– Bbine, vvin, ddiminneaţă.

Exasperat, maestrul cofetar îşi dădu silinţa să execute întocmai, cerinţelei clientei. Aranjat după toate regulile artei, căluţul o aştepta pe cocoană, aşezat în vitrină.

– Ei, acum vă place?

– Dda, pparcă aşşa mmai mmerge. Ccât fface?

– Doamnă…după atâtea remedieri, costă o sută două zeci de mii.

– Ppoftim.

– Da, uitaţi, restul şi mai poftiţi. Vi‑l împachetez?

– Nnuu, îll mmănâncc, aaici.

Lasă un răspuns