Cina cea de spaimă

cina

Cina – când rămâi singur

Se înserase. La lumina unei lumânări, un moșneag ghebos și slab, măcinat de viață, plângea mocnit, fără lacrimi sau suspine. Se cam săturase de toate. Toată viața înotase în lipsuri și sperase într-o viață mai bună, dar se vede treaba că sperase degeaba. Bolile îl căutau parcă intenționat pe el și în loc să scape de unele, se pricopsea cu altele. Se săturase și de spital și de medici și de medicamente.

Rămăsese singur, baba s-a prăpădit cu zile, contractase o bacterie spurcată de prin spitale, organismul uzat și bătrân n-a mai rezistat la tratamente și s-a stins într-o lună. Avea și un fecior care plecase din țară – nu de bine – era acum pe la Londra, dar nu se mai răspundea cu el. Ori dăduse de bine și uitase de tată, ori o ducea și el greu și îi era rușine să se întoarcă acasă.

Alte rude nu-l căutau că era sărac și neavând nicio avere, ce rost avea ? S-a săturat și de regim, fără sare, fără alcool, fără tutun, fără dulciuri. Și când mâncarea e fără gust, nici viața parcă nu-și mai găsește echilibrul. În seara asta nu și-a mai luat medicamentele. Avea poftă de un grătar, de-o țuică înainte de masă și de-un vin ravac după, dar nu avea de nici unele, de aia scâncea ca un copil.

Musafirul nepoftit

Auzi mișcare prin curte și se bucură, poate s-o îndura Dumnezeu și îi trimite pe cineva.

–Seara bună, Grigore !

–Seara bună … dar cine naiba ești tu și ce cauți ? Ești urâtă ca moartea

–Chiar eu sunt, nu mă recunoști după coasă ? Am văzut o lumânare aprinsă, m-am gândit că a murit cineva și am venit să-l iau.

–S-o iei pe mă-ta …

–Nu pot, mama …a murit.

Moșul începu să râdă, așa ceva nu mai auzise, spurcăciunea n-o iertase nici pe mă-sa.

–Nu moare nimeni, am aprins lumânarea că mi-au tăiat curentul.

–Foarte bine, de ce nu ți-ai plătit factura?

–Din ce s-o plătesc, din amărâta asta de pensie pe care o am și care nu-mi ajunge nici pentru medicamente? Să dea Dumnezeu să trăiești tu și toți guvernanții cu banii ăștia pe o lună!

–Nu blestema Grigore, că atârnă greu la Judecata de Apoi.

–Să nu blestem, blestemați să fie toți ticăloșii care nu se gândesc decât la ei. Ești de la programul guvernamental ,,Prima coasă,, ? –Nu ! Există așa ceva?

–După cum stăm în țară cu sistemul de sănătate și cu pensiile, bănuiesc că ar fi. Și apoi, cum vii așa pur și simplu, fără să dai un telefon, fără să-mi acorzi un concediu înainte …?

–Ce fel de concediu, nu ești pensionar ?

–Sunt și ce-i cu asta? Când o femeie știe că o să nască și nu se simte bine, nu își ia un concediu prenatal?

–Ba da, dar nu văd legătura.

–Ba s-o vezi. Când un bătrân știe că va muri și nu se simte bine, de ce nu și-ar lua și el un concediu … premortal ?

–Grigore, tu ești pe moarte, văd că bați câmpii.

–Du-te naibii ! Lucrezi așa, după ureche, după lumânări aprinse ? Nu ai și tu o planificare, niște termene, niște derogări, niște excepții de la regulă ?

–Nu e treaba ta, tu nu ai nici dreptul și nici competența să mă critici, are cine să mă verifice. Deocamdată tu trebuie să știi că mai ai dreptul la o dorință pe care să ți-o îndeplinesc eu și pe urmă mergem …

–Să mori tu, că mi-o îndeplinești?

–Trebuie, sunt obligată.

–Atunci uite care-i treaba : Hristos înainte de moarte a avut parte de Cina cea de taină. Eu, ca și creștin în religia lui Hristos, vreau să am parte și eu de o cină chiar dacă trebuie s-o împart cu Moartea. Dar tu vei pregăti masa, iar dacă nu reușești, mă lași în pace?

–Te las, zi-mi ce dorești să mănânci

–Păi să zicem …ceafă de pui la grătar, sărmăluțe în foi de dictando , coadă de urs la gheață, ouă de pește umplute cu pateu, înghețată la cuptor, clătite cu dulceață din sare.

–Ai dat în mintea copiilor Grigore, umbli cu șmecherii răsuflate. Lasă că-ți pregătesc eu o cină să mă pomenești, ,,Cina cea de Spaimă,,. Ai să mori înecat cu bunătățile pe care mi le-ai cerut ; dar să văd totuși planificarea să nu fac vreo greșeală, că iar îmi scoate opoziția lumea în stradă la demonstrații și nu mai #rezist.

Moartea își scoase tableta, deschise programul cu planificări și îl căută pe Grigore.

–Zii vidma !

— În planificare nu apari mort, mai ai de prins o tăiere de 10% de pensie, o hepatita C luată de la stomatologie, un accident vascular …

–Stai, oprește-te ! Gata, m-am decis, dacă tot ai venit, pregătește-mi Cina cea de Spaimă și ia-mă cu tine ! La așa viață, eu nu mai #rezist !

Autor,

Traian Calancia  2.06.2018

traian calancia

Alte povestiri D’ ale lui Traian

0 thoughts on “Cina cea de spaimă

Lasă un răspuns