Tocmai am intrat cu chirie într-o casă proaspăt renovată şi pe lângă atâtea lucruri de aşezat la locul lor, aveam de depozitat ceva şi dat fiind spaţiul redus, am hotărât să le duc în podul casei.

Nu găseam usa de acces aşa că, am rătăcit un pic prin camerele de la etajul I. Într-un final, am ajuns la locul cu pricina, printr-o uşiţă situată în … baie! Când am pătruns, surpriză … Pe cât de curate şi ordonate erau camerele, pe atât de prăfuit şi neîngijit era acolo… Erau țevi care duceau în toate direcţiile de îmi era frică atunci când păşesc să nu provoc daune … Mă deplasam destul de atent, având mobilul în mână pe post de lanternă şi gândeam că mi-ar place să găsesc ceva interesant printre vechiturile ce erau aruncate parcă în ciudă pe acolo… 

Mie, îmi plac lucrurile vechi şi mai ales să citesc anumite scrieri ale unora de altădată … deoarece mă cuprinde de fiecare dată un fior amestecat cu teama de a nu deranja parcă liniştea ce deja s-a aşternut odată cu ireversibilitatea teoretică a trecerii timpului. 

Nimic nu e mai interesant decât “filmul” unei frânturi de viaţă desluşită din obiecte şi scrieri personale de acum 50 sau 100 de ani (nu m-ar deranja să fie mai mult!).  Având sentimentul că “răscolesc” parcă în intimitatea ascunsă a acelei case, ma deplasam jenat și cu grijă, răsunându-mi parcă în urechi, vocile oamenilor ce odinioară, își făceau planuri, speranțe.  

Deodată, se făcu liniște … și privirea mi se opreşte într-un colţ, spre o valiză veche … Mă apropii cu reţinere, purtând privirea ”în părţi” asemeni uni ”profanator” al momentelor cristalizate trecute și o cercetez… 

Valiza, avea lipită pe ea, etichete ca de călătorie (după mintea mea), pe care scria … “Paris – 1912″ … Deja imaginaţia începea să îmi joace feste iar curiozitatea mă împingea cu de-a sila să o deschid cât mai repede.

Am contemplat încă o dată aspectul extern al acelei valize, netezind cu mâna, muchiile … suprafața arăta ca o piele de şarpe … mă gândeam: “o fi autentică? Ia să o scot la lumină”. 

Cu riscul de a face curat după, ies cu ea în baie, mă aşez ca un copil cuminte lângă ea, așezat “turceşte” şi o reexaminez… Era roasă pe la colţuri … însă oricum, nu conta pentru mine dacă avea valoare reală sau nu. Eram încântat mai degrabă să găsesc ceva în ea, ceva ce va să descopere despre trecutul, viața cuiva. Pentru mine, asta reprezenta adevărata valoare.  

O deschid … În interior am găsit discuri vechi de pik-up, manuale vechi despre … market … opinii cu privire la dezvoltare … interesant … ceva notiţe scrise de mână pe această temă … şi multe alte mărunțișuri ...

Printre obiecte, am găsit o carte de poezii (Burns) iar pe prima pagină era o dedicaţie, scrisă foarte îngrijit, caligrafic din partea unei femei către un bărbat … Forma de exprimare, era de respect, consideraţiune dar “printre rânduri” se citea o oarecare afecţiune … Exact ce căutam … probabil să fi fost de la o amantă?! Poveştile de acest gen sunt foarte încărcate de sentimente, chinuite între orânduirea omenească, naturală şi sentimentele care apar fără voia noastră tocmai atunci când chiar nu avem nevoie de ele! 

Atent, le scot din valiză pe rând şi … gasesc o cutiuţă, învechită de vreme dar bine conservată … O deschid … şi … găsesc 8 scrisori … Iată “comoara” pe care o căutam …

Scrisorile erau scrise de o femeie. Le-am citit, vi le dau şi vouă, cu rugămintea ca la final să îmi dezlegaţi şi mie misterul și poate, o să îmi confirmați că nu m-am înşelat în ceea ce priveşte interpretarea frânturii de viaţă descoperite în trecutul nu foarte îndepărtat (100 de ani -puțini în comparaţie vârsta Universului!)

Scrisorile le găsiţi aici:

Dragă Tu,

Vreau să îţi spun încă din primul rând pe care ţi-l scriu acum … că ea este bine , deşi întreabă de tine din când în când …
I-am spus că ai plecat departe şi nu se ştie dacă o sa te mai întorci vreodată. La început a plâns mult … a vrut să dispară şi ea … să meargă în căutarea ta …
Acum este mai liniştită pentru că, i-am transmis mesajul de la tine şi ştie că eşti bine … iar cât de curând vei fi şi fericit . Asta era tot ce-şi dorea să stie ….
Din când în când începe să îmi povestească despre tine … despre cum v-aţi cunoscut, cum v-aţi sărutat ca doi nebuni la prima întâlnire … de parcă vă era frică să nu vă fure cineva acel sărut .
Măcar are amintiri frumoase … asta îi spun mereu când o văd tristă … Tu, stai linistit!  Mergi pe drumul ce l-ai ales, pentru că ea va fi fericită. Sper să-mi scrii şi să îmi spui dacă ai reuşit ce ţi-ai propus .
Ai grijă de tine … pentru că dacă tu nu ai … nu are nimeni!

Tot pentru Tine …

Azi e o zi frumoasă. Soarele străluceşte aproape la fel cum străluceau ochii ei atunci când te priveau …
Ieri a fost cam tristă … Cred că se gândea la tine … Spre seară i-a mai trecut sau cel puţin aşa părea.

Câteodată mă gândesc că ar trebui să stai măcar puţin de vorbă cu ea şi să o lămureşti tu … pentru că eu încerc să fac asta în fiecare zi … Cât de greu iţi este să-i spui adevărul ? Ea va înţelege … chiar dacă …  va fi dureros …

Văd că o macină ceva dar nici mie nu vrea să-mi spună ce … cu toate că bănuiesc … pentru că asta se întamplă de atunci … de când am avut ultima discuţie …
Acum, închei aceste rânduri pentru că a ajuns la mine şi nu vreau să vadă că-ţi scriu … Încearcă să-ţi calci orgoliul în picioare … şi stai de vorbă cu ea măcar 15 minute …

… Am să continui ce începusem să-ţi scriu dimineaţa … atunci când a venit ea la mine …
Vrei să-ţi spun cum era ? Zâmbea când a intrat în casă… dar ochii îi erau parcă în lacrimi. Spune că i-a trecut, că nu mai simte nimic… decât un dor imens… deşi nici ea nu stie exact de ce anume îi este dor. După ce i-am făcut o cafea, a început să-mi povestească o scenă petrecută cu tine … râzând în hohote … de nu o mai puteam opri. Da , era chiar amuzantă scena … am râs şi eu şi cred că râzi şi tu acum când citeşti … desi în momentul în care s-a petrecut … nu prea era de râs.
Ce să îţi mai spun … nici nu ştiu sincer pe care dintre voi doi să îl compătimesc mai tare … pe ea că a fost o naivă şi a crezut în vorbele tale … sau pe tine care ai vrut doar puţină aventură …
Viaţa merge mai departe … aşa i-am spus când a plecat!  Numai că, precum ţi-am spus şi în altă scrisoare, aveţi amintiri frumoase!  Mâine nu va veni …

p.s. ai grija de tine …

Scrisoare către prietenul meu,
…  azi n-a venit …. deşi cafeaua o aşteapta fierbinte, pe masă. Nu cred că vine pentru că ieri când a plecat a spus că azi ar vrea să rămână singură să poată să se gândească la viitorul ei … deşi eu cred că se gândeşte tot la trecut.
Trecutul ei este frumos … iar viitorul va fi la fel, chiar dacă ea nu crede în el deocamdată. I-am spus să nu uite, să iubească …. chiar dacă a jurat că nu o va mai face … Iubirea este singurul sentiment ce iţi dă putere să treci peste toate pragurile ce le întâlneşti în calea ta. Iubirea, te face mai frumoasă, mai tânără, mai bună … şi-ţi creează o stare de bine, o stare care ai vrea să nu se sfarşească niciodată.
Zâmbesc atunci când mă gândesc la ce am simţit pentru prima dată când m-am îndragostit … ce senzaţii …
Tu iţi aduci aminte cum a fost ? Simţeai fluturii ce zburdau? Te bâlbâiai când încercai să ii vorbeşti ? Iţi tremurau picioarele când te apropiai de ea!?

… Seara s-a lasat,

Ea, astăzi nu a dat nici un semn de viaţă… aşa cum nici tu, nu ai dat . Timpul trece  iar vorbele mele se adeveresc . Încet … încet … începeţi să uitaţi unul de celălalt. Sper totuşi, să nu uitaţi şi de mine …
Am să o aştept mâine cu o cafea aşa cum îi place ei … amară şi fierbinte!  Abia aştept să-mi mai povestească … pentru că atunci când vorbeşte despre tine, chipul ei se luminează, ochii ei albaştri lucesc ca două stele pe bolta senină… iar vocea îi tremură … Este ceva de nedescris … parcă trăiesc momentele acelea ce ea încearcă să le descrie atât de amanuntit …
Să ai o seara frumoasă!

… Abia ce ieşisem din duş şi mă îndreptam grăbită spre bucătărie pentru a face cafeaua … când, aud bătăi în ușă … Da , ai ghicit …. era ea .

A intrat în casă zâmbind. Îmbrăţişarea ei a fost foarte caldă astăzi …. m-a strâns în braţe un pic mai tare decât de obicei. I-am simţit inima bătând parcă în pieptul meu!
S-a aşezat pe canapea picior peste picior, aşteptându-şi cafeaua amară … pe care astăzi a dorit să o servească cu puţină frişcă. Norocul meu ,că tocmai ce aveam frişcă… pentru a face azi o prăjitură.
Nu, nu a întrebat de tine …  deşi … am citit în privirea ei cum ar fi vrut să-i spun ceva.
Am încercat să evit subiectul deşi abia aşteptam să-i văd reacţia atunci când iţi pronunţ numele. Îmi place aşa de mult când îi văd faţa luminată… şi ochii ei albaştri cum încep să lucească magic …  Este atât de frumoasă când vorbeşte despre tine …. Mâine nu cred că mă voi mai putea abţine şi o voi întreba ceva ce sigur e unic: cum a fost atunci când aţi făcut dragoste prima oară. Abia aştept să îi văd chipul ….
Acum a plecat … a spus ca azi vrea să se plimbe puţin de una singură …
Eu mă apuc de treabă … că mai tarziu voi avea musafiri …
Să ai o zi frumoasă!

În seara aceasta a ales să doarmă la mine … pentru că aseară a avut o întreagă aventură până să ajungă acasă. Vântul a bătut-o din toate direcţiile … încât era cât pe ce să o doboare. Apoi, când se îndrepta spre poartă, a fost abordată de un tip cam dubios … dar în cele din urmă a reuşit să scape de el.
Ajunsă acasă, a deschis cutiuţa cu scrisori … şi (ca în fiecare seară) le-a citit ultimele de la tine. Zâmbea cu lacrimi în ochi când citea.
“-mi-e dor de tine iubire … şi vreau să te văd mâine neapărat, îngerasul meu … dar mâine voi munci şi nu am cum să vin la tine … deşi îmi doresc enorm să te sărut … să facem dragoste ca doi nebuni … să te ţin în braţe şi să nu-ţi mai dau drumul niciodată…”
Apoi a tacut … spunea că n-ai mai vrut sa-i vorbesti .
Stii, are o melodie ce o duce ca într-o “cădere liberă” …  O ascultă în fiecare seară înainte să adoarmă.
Mă bucur că în seara asta a adormit zâmbind … pentru că i-am spus o poveste amuzantă din trecutul meu … şi i-am promis că sâmbătă o va cunoaşte pe Elena Stan… prietena mea care aşteaptă în fiecare zi să citească ce i s-a mai întâmplat .
Da …i-am spus până la urmă că îţi scriu. Nu puteam să mă feresc de ea la nesfârşit.
Sper să adormi şi tu zâmbind …

Asta este ultima scrisoare ce am să ţi-o scriu.

Nici nu ştii cât de fericită a fost azi când a citit acele 4 rânduri ce i le-ai scris. A plâns toata ziua de fericire . Nu a vrut să-mi spună ce i-ai scris ….dar a ţinut să-mi spună că din ele şi-a dat seama că totuşi ai iubit-o în felul tău .
Asta era tot ce-şi dorea să ştie …că nu a fost la fel ca toate celelalte ce s-au perindat prin patul tău. Nu a contat a câta a fost … sau câte o vor urma … ci pur şi simplu a vrut să ştie că undeva … acolo …. va rămâne o amprentă de-a ei.
Azi a luat o hotărâre … va pleca peste o săptămână…. dar nu vrea să iţi spun unde.
Mâine voi merge cu ea la cumpărături … pentru că vrea să îşi ia ceva ce şi-a dorit din prima zi în care te-a vazut … Ştii ce ? O pălărie de soare …
Da … ştiu că pare amuzant …dar crede că va avea nevoie în cazul în care va întâlni din nou pe cineva . Tu ai fost atât de aproape sa o orbeşti cu zambetul tău frumos …
Sper ca într-o zi să işi găsească liniştea …şi mai ales fericirea.
Să ai o seară bună … şi nu uita de prietena ta … adică – de mine!

După ce am citit cu luare aminte scrisorile, am început să îmi dau seama de trăirile acelei tinere, de iubirea dezinteresată … Faptul că el, păstra acele scrisori, demonstra că pentru el într-adevăr femeia, reprezenta ceva. 

Mi-am dat seama că valiza lui, era ca şi cum şi-ar fi pregătit virtual “plecarea” din lumea aceasta, voind să creadă că îşi ia cele mai de preţ lucruri cu el, cu inima lui, “acolo” unde se va duce. Probabil “ultima călătorie” îl entuziasma mai mult, sperând la o reîntâlnire … cine ştie …

M-am trezit din “visare” şi realitatea începea să-mi invadeze mintea: trebuia să termin de despachetat, numai că mai aveam ceva de făcut: pun mâna pe telefon, sun proprietarul şi îi spun de valiză… Acesta, după o pauză de câteva secunde zice: “Aruncă-le la coş”. Am rămas surprins, ca lovit. Ce înseamnă viaţa unui om?! O frântură din filmul vieții, păstrată de cineva în suflet cu atâta grijă … nu înseamnă pentru alţii decât  un … “gunoi”, ”balast” ce trebuie scos pentru a face loc altuia sau altora…