După ce am ajuns în UK, Ovidiu, cazat fiind la o rudă destul de apropiată, află cu o oarecare nedumerire și durere în suflet că… nu se mai poate să locuiască acolo … Mai avea ceva bani în buzunar, așa că a hotărât că ar fi bine să se ducă să se cazeze undeva … 
A căutat pe internet un single sau un loc într-o cameră, numai că avea o problemă… nu avea bani suficienți decât pentru plata unei luni de zile de chirie (nu avea bani de depozit).  Începuse să dea telefoane … 
A găsit, în sfârșit un single foarte mic la un preț destul de piperat la acea vreme numai că … era  bucuros că poate în sfârșit să se avânte în căutări, cu speranța în suflet că o să fie ajutat poate de cineva străin … Nu avea acte (nici măcar CSCS card), nu avea experiență (în țară ce făcea nu implica munca fizică – dimpotrivă, lucrase doar intelectual). 
Pe scurt, era profilul unei victime sigure ce s-a trezit în pătura de jos a UK-ului: “emigrantul necalificat român”. Ținând cont că nu era prea familiarizat nici cu transportul în comun londonez, s-a chinuit un pic să ajung la destinație …După o călătorie de două ore cu autobuzul, ajunge în sfârșit în estul Londrei, în fața unei case ce arăta a fi îngrijite, sfătuit fiind prin telefon asupra locației (Nu aveam GPS pe telefonul meu Nokia – alb-negru! ). 
Sună la ușă … îi deschide o femeie între două vârste, îl invită politicos în casă și îi spune ca nu are timp de discuții prea lungi deoarece ea lucrează schimb de noapte și trebuie să ajungă imediat la somn așa că, îi sugera să fie cât mai succint.

• Da … să începem … zicea ea pe un ton ferm și autoritar …
• Întrebați-mă dumneavoastră, zic eu, ce vreți să știți despre mine?
• În primul rând, vreau să te întreb, cu ce te ocupi. Dacă lucrul tău constă în hoții cu carduri bancare și alte minuni, să știi din prima că nu vei apuca să stai în casa asta mai mult de o săptămână … nu am chef să îmi vină poliția la ușa mea din cauza ta, indiferent de motiv. Să ne înțelegem: dacă se întâmplă asta, ai plecat imediat!
• Doamnă, știți, eu nu mă ocup cu din astea … nici în țară nu am făcut așa ceva. Sunt venit în UK de o lună de zile, îmi caut de lucru în acest moment…
• OK, pe mine nu mă interesează la o adică, numai că îmi vreau banii lunar sau săptămânal …
• Nu e nici o problemă,  în cazul în care nu o să îmi găsesc de lucru și nu o să mai am bani, o să plec de la dumneavoastră, nu vă faceți griji.
• Ok, rude aici ai?
• Da.
• De ce nu stai la ei?
• Pentru că s-a ivit o anumită problemă și nu se mai putea …
• Ok, știi câți bani ar trebui să îmi dai, plus depozit…
• Știți, depozitul nu-l am în totalitate ci doar o jumătate din el. În două săptămâni, îmi trimite cineva din țară ceva bani și o sa vi-l plătesc…
• Ea, se încruntă un pic … apoi decide:
• Uite, o să te primesc dar … am câteva lucruri să îți cer. Îmi dai acum jumătate din chirie iar restul când te instalezi. Depozitul o să mi-l dai tot odată că, momentan nu am nevoie de bani. Îmi faci copie la pașaport ca în cazul în care, după ce pleci de la mine și îmi dispare ceva din casă, să pot să dau datele tale la poliție să fii cercetat. Nu te cunosc, așa că îmi pare rău că mă exprim în acest fel, știu o mulțime de români care au făcut multe iar aparențele de multe ori înșeală așa că …
• Nu e nici o problemă, zic, fără grijă …
• Și încă ceva … pe perioada cât stai la mine să nu uiți: NOI NU PUTEM FI ȘI NICI NU VOM FI VREODATĂ PRIETENI. TU, PENTRU MINE NU EȘTI DECÂT O AFACERE. SĂ NU UIȚI ASTA, E CLAR?!
• Ok…

      La  auzul ultimei replici … Ovidiu a rămas tablou, i s-au blocat vorbele în gât și îi venea să lase totul în acel moment, să caute altceva, în altă parte, numai că lipsa banilor îl împingea să accepte aproape orice idioțenie de condiție. 
Credea că dacă o să stea cu chirie la români o să fie mai bine … Iluzii deșarte … Văzuse camera … era foarte mică, suma era cam mare pentru valoarea ei și … avea boilerul de căldură al casei … care mai facea și un mic zgomot … Cu alte cuvinte, impactul nu a fost decât descurajator însă, era hotărât să meargă mai departe …