Hei, tu!  Acea fărâmă de Înger pe Pământ, care echilibrezi balanța fericirii prin iubire și ură…. Tu, om perfect de imperfect care suferă ascuns ca natura înghețată sub gerul iernii sufletului.  Tu, dans al lebedelor, jumătate de tot, jumătate de nimic, suflet pereche din altă lume, rătăcit printre resturi umane împlinind povești de iubire în miez de noapte. Luceafăr călăuzitor în durerea inimii, posesor de plăcere a minții rătăcite.

Am să te aștept acolo unde încep visele și în fiecare noapte, toata lumea va fi a noastră. Nu avem limite și nici piedici să refacem iar totul care am fost să ne completăm iar unul pe celălalt iar muzica sufletelor noastre să cânte aceleași note pentru eternitate. 

Oricât am refuza realitatea, suntem unul din  celălalt. Bucăți de puzzle rătăcite de la Facerea Lumii, ne unim în gând și simțiri. Ne pierdem rațiunea și asta ne îngrozește. Devenim soldați într-o luptă a controlului capitulată de mult. Armele și armurile sunt aruncate pe covor în timp ce tratatul de pace se semnează în pat, la lumina lumânărilor. Si vom scrie lung și apăsat, ca și cum ar fi ultimul lucru pe care îl facem în lumea asta. Împărțim teritorii, pe corpul celuilalt, stabilim capitalele senzațiilor și granițele durerii. Renunțăm la orgolii și cedăm puterea celuilalt, o împărțim pe rând la fiecare iar timpul se comprimă sub presiunea respirațiilor sacadate.  

Și o să vină ziua și o să ne separe iar. Nu e problemă, pentru că noi suntem uniți oricum. Doar întind mâna și te ating, închid ochii și iți  simt mirosul așa cum un animal își recunoaște teritoriul

Când mă trezesc din vis, te caut în jur. Nu ești. Diavolul, îmi zâmbește dintr-un colț:

-       Nu-I căuta, nu este! Trezește-te și reia-ți viața ta, fără el!

Îl privesc și îi arunc un zâmbet larg. 

-       Îngerul este și va fi mereu cu mine. 

Mă duc să pregătesc cafeaua pentru doi și să împărțim aceeași țigară cu filtru umed…