Toți avem nevoie de timp. Timp pentru noi, timp pentru ceilalți, timp pentru nimic. Și nimeni nu are timp destul, indiferent de câte nevoie am avea așa că, m-am hotărât să îmi deschid un magazin de timp. Îl vând la minut, ore, în funcție de cumpărător. Îmi instalez frumos tejgheaua și pun anunț: TIMP DE VÂNZARE. Prima dată, cum e normal, primesc marfă - 36 de ani. Wow, ce mulți sunt!!! Abia pot să îi car. Îi asez frumos pe masă și aștept.

Strecurându-se printre amintiri, apar primii clienți: părinții. Emoționată să mă prezint cum trebuie, mă împiedic de adolescentă. Mă lovesc  la picior și schiopătez. Îmi e rușine, cum să mă prezint așa în fața lor? Încerc să mă îndrept și îi întreb cu ce îi servesc. Vor un abonament pe viață. Ce fericire pe mine! Primii clienți îmi vor fi fideli până la sfârșiul timpurilor. Îi servesc cu cea mai mare plăcere și le promit că imi voi respecta partea mea din contract. Timp în fiecare zi, proaspăt și frumos ambalat.

De dupa un colț apare Alyha. Are și ea taraba ei dar mai mică. Are ani mai puțin de livrat. Cât de atent iși așează timpul…aș putea să învăt de la ea sau mai bine s-o atrag într-un parteneriat . Facem schimb de timp în fiecare zi, astfel nu ne plictisim niciuna. Acceptă bucuroasă și ne petrecem copilăria împreună, eu îi dau de la mine, ea îmi dă de la ea.

Nu duc lipsă de clienți. Unii vor mai puțin, alții mai mult. Lume nouă, lume veche, toată consumă din timpul meu. Unii vor să mi-l fure dar nu îi las. Timpul meu e prețios.

Și cum mă uitam eu printre oameni, timpul meu s-a oprit când l-am întalnit  pe el. Simțeam că rămân fără aer. Merită să închid afacerea și să îi dau lui tot. Și i-am dat... timp de discuții, timp  de iubire, timp de alint. Și aveam așa de mult timp împreună. Atunci am hotărât să îl donăm unui alt suflet, un suflet pur care va folosi timpul nostru într-un mod frumos. Dar la fundul grămezii am găsit timp de ceartă, ură, ranchiună, despărțire. Am vrut să îmi iau totul înapoi dar nu mai rămăsese nimic decât sufletul pur și fărâmița lui de timp.

                Mi l-a dat mie să îl plantez în inimă și să cresc alte timpuri alături de el. L-am pus împreună la încolțit în fericire și ne uităm la el cum crește. Acum nu mai trebuie să îmi livreze nimeni. Am timpul meu împreună cu el. Pot să îmi onorez contractele din propria mea seră. Am din nou timp. Până la urmă nu e așa de rău.