DESPRE MINE
Povestea mea ar putea intra cu ușurință în topul celor mai clișeice povești. Așadar, dacă ești în căutarea unei povești frumoase, mai bine ți-ai îndrepta atenția către altele. Această poveste nu-i despre finaluri fericite, unde toată lumea este fericită și unde totul se termină cu bine. Nu, este despre cum iți scapă lucrurile de sub control într-o fracțiune de secundă fără să-ți dai seama unde s-a rupt firul. Este despre dragoste și sex, minciună, orgolii, manipulare și luptă continuă de a reconstrui tot ce ai permis să se distrugă cu bună știintă. Deci, nu este despre eroi și eroine. Și cu siguranță nu-i despre moralitate.
CUM AM CUNOSCUT-O PE SAYA
Totul începe la fel de clișeic cum iți poți imagina, cu o fată pe nume Saya pe care am cunoscut-o cu mult timp în urmă, respectiv prin anul 2013 dacă e să dau firul poveștii înapoi. Până s-o cunosc pe ea, nu m-am gândit nici o secundă la posibilitatea de a mă stabili în Marea Britanie. Știu, că poate suna ciudat, dar până s-o cunosc pe ea, trebuie să recunosc, că nu aveam cine știe ce aspirații, ambiții sau determinare de a-mi depași condiția. Eram, genul acela de fată, asemeni tinerilor din ziua de azi, cu durere-n pix, fără prea multe aspirații și perspective în viață și pentru viitor.
Să nu credeti, că nu sunt conștientă de faptul, că se prea poate, să vă fie greu, să vă imaginați că aș putea fii astfel.
Acesta-i adevărul gol goluț, despre cum eram înainte, până s-o cunosc pe ea. Pe lângă depresia profundă cu care mă confruntam la momentul respectiv.
Dacă ar fi s-o descriu într-un cuvânt pe această fată, aș alege cuvântul furtună, întrucât așa cum o furtună te ia prin învăluire și prin surpindere schimbând totul în calea sa, așa a intrat Saya în viața mea. Întâmplarea a facut, ca noi două să ajungem să ne cunoaștem prin prisma faptului, că aveam foarte multe cunoștințe în comun. Practic, prietenii și prietenele mele cu care socializam și cu care mă vedeam erau prieteni și cu ea, fără ca eu să știu de aceasta conjunctură.
Mă abordase foarte simplu, pe Facebook, cum cred că vă puteți imagina. Nu foarte original, ba chiar inspid aș putea spune. Întrucât eu nu răspund la mesaje scurte gen, " Hi ", " Hello ", " Bună ". Ea, mi-a scris un foarte simplu, scurt și la obiect " Ești? " . Citind acest mesaj, primul impuls a fost să nu răspund din motivul mai sus menționat și chiar așa a fost. Nu i-am raspuns ba, chiar am lasat-o în bară din simplu fapt, că nu o cunoșteam, habar n-aveam cine era și nici nu eram sigură dacă voiam să aflu cine este.
Între timp mă văzusem cu o altă prietenă, foarte dragă mie, pe care nu o mai văzusem de foarte mult timp. Având în vedere că nu ne mai văzusem, i-am propus să rămână la mine peste noapte. Bucuroasă a acceptat și asa am putut să vorbim despre șirul noutăților pe care amândouă le-am pierdut din viața celeilalte iar întâmplarea a făcut să vorbim și despre Saya.
Neștiind cine este ea și care, colac peste pupăza mă si abordase, am întrebat-o pe prietena mea dacă o știe și dacă o cunoaște. Nu m-a surprins când mi-a spus, că o cunoștea asa că am vorbit puțin despre cât de bine o cunoaște s.a.m.d
Long story short, i-am acceptat Sayei cererea de prietenie și am început să vorbesc cu ea. La început pe Facebook, apoi pe Skype. Aflasem că este o fostă sportivă de performanță, ce facuse lupte în adolescență, care este stabilită în Marea Britanie - Londra de ani buni, că fusese măritată cu o domnișoară și chipurile ar fi single. Eu, în continuare eram circumspectă. Nu știam ce voia de la mine, ce urmărea și care îi erau intențiile, iar pentru Saya misiunea de a mă cunoaște devenise grea, datorită zidurilor pe care le puneam între mine și ea. Era foarte sociabilă. Eu însă, nu eram. Și nu de multe ori, se enerva și mă întreba de ce opun rezistență în a mă cunoaște iar în ultimă instanță ne-am și certat pe aceasta temă.
MOMENT DE CUMPĂNĂ
Ehhh, de aici doamnelor, domnișoarelor și domnilor, începe adevarata poveste…. Ne certaserăm. De la două persoane care vorbeau cu orele, între noi se lăsase o tăcere totală. Asta, până când mi-a scris ce o deranjase, ceea ce m-a facut să cred, că ea în continuare iși dorea, să ajungă să mă cunoască, lucru care m-a bucurat și care m-a facut să las garda mai jos și s-o las să parcurgă zidurile pe care eu le înălțasem între mine și ea.
După acest eveniment începusem să vorbim și mai mult. Am simțit din prima că este o persoană complexă cum de altfel am simțit că este genul de persoană care nu spune chiar tot deci, duplicitară care joacă la două capete.
Din momentul in care mi-a spus că este single și din momentul în care îi văzusem linia verighetei lăsată pe degetul inelar, ma facea sa cred două lucruri: ori este divorțată și pe cale să-și refacă viața, ori este în continuare măritată. Insa, datorită faptului că pe cameră vedeam cum se plimbă dintr-un colț în altul al casei o tipă care nu parea să fie doar o simplă colegă de cameră prin felul în care ele două relaționau, mi-a întărit și mai mult convingerea că defapt, ea este în continuare măritată. Așadar, din acel moment am știut foarte clar, că mă minte și că povestea pe care mi-o relatase ea este cusută cu ață albă. Mai mult sau mai puțin….
RELAȚIA MEA VIRTUALĂ CU SAYA, PRINDE CONTUR
Poate din prea multă trufie sau pură nebunie, am ales să merg mai departe cu această poveste. Ne apropiasem foarte mult una de cealaltă iar eu mă simțeam atrasă de ea din ce în ce mai mult. Ușor, am început să ador mintea ei, personalitatea ei, practic tot ceea ce o defineau pe ea ca femeie. În pofida faptului că marcase toate căsuțele ce o propulsau lejer, către titlul femeii ideale, ce mă mâhnea cel mai mult era, că mă mințea. Ce mă deranja era că o făcea cu zâmbetul pe buze. Eu, trufasă cum sunt și cu o demnitate cât casa de mare, continuam cu zâmbetul pe buze tot acest muppet show. Poate din curiozitate, sa vad până unde și cât de departe este ea, în stare să meargă. Într-una din zile, în timp ce vorbeam așa cum obișnuiam să vorbim deobicei, imi spune, " De ce nu vii in Londra?"
Neștiind dacă glumește sau dacă vorbește serios reacția mea la acea frază a fost ceva de genul, " Ai băut? Ești bine? " Sincer, nu îmi era clar de unde îi venise idea asta dar ulterior mi-a spus, că mi-ar fi mai bine în Marea Britanie deoarece oamenii sunt altfel, viața de acolo este altfel și că mentalitatea englezilor este diferită.
Mi-a vorbit cu pasiune, admirație și respect despre Marea Britanie și ce înseamnă să traiești acolo iar în urma acestei discuții pentru prima oară în viață mea, am contemplat cu acest gând și pentru prima oară am simțit dorința de a explora lucruri, dincolo de granițe.
Dar Saya, nu era o femeie, care să-ți permită să faci lucrurile împreună, să fie cât mai ușor, iar faptul că era căsătorită…. Ei bine, să zicem, că detaliul acesta îngreuna și mai mult situația din acel moment.
Nici eu nu pot spune, că ajutam prea mult, întrucat nu aveam nici cea mai mică dorință s-o confrunt. Cel puțin nu până nu aveam s-o prind în offside. Intrasem într-un joc în care demnitatea și trufia făceu carțile în locul meu. Curând urma să ne vedem pentru prima oară. Gata, cu internetul, cu videochat-ul până a doua zi și cu nopțile nedormite. Când avea să vină în țară mi-a propus să mergem în orașul ei natal, Galati! Mi-a suras idea și într-un fel, m-am bucurat că venise cu propunerea aceasta. Mai ales că avea de gând să-mi arate tot ce avea mai frumos Galați-ul de oferit. Mă rog...așa mi-a spus la vremea aceea și am crezut-o.
RELAȚIA LUI SAYA CU SOȚIA EI
Între timp, situația cu nevasta ei devenise insuportabilă pentru Saya și mă gândesc că acesta a fost și unul din motivele pentru care plănuia să vină în Romania. Cu toate, că nu mi-a spus acest lucru dar am simțit, că ăsta a fost principalul motiv. Într-o seară, mă sunase. Nu era foarte coerentă dar mi-am dat seama imediat, că ceva se întâmplă. Pe fundal, auzeam o voce de femeie. Mi-am dat seama imediat că nu e vocea Sayei. Era ea, soția ei, iar eu am rămas perplexă, mută. N-am putut să scot nici un cuvânt. Nu am putut decât să aud discuția dintre ele două, discuție în care vorbele grele erau loviturile sub centură, parcă menite să distrugă tot ce ele două clădiseră împreună până atunci. Videochat-ul s-a întrerupt, iar preț de câteva minute bune, se lăsase o tăcere totală între mine și Saya. Asta, până când mă sunase din nou dar de această dată plângând. Eu nu sunt un om care se lasă mișcat din punct de vedere emoțional dar tristețea din vocea ei m-a mișcat, efectiv mi-a rupt inima-n-două. Lăsându-mă fără cuvinte, pe care oricum le simțeam, că sunt de prisos. În fond, ce puteam să-i spun în acel moment? " Că totul va fi bine? " cu toții știm că ar fi fost o minciuna. " Că în cele din urma totul se va rezolva ? " nici cei mai înțelepți nu pot prevesti ceea ce urmează să se întâmple mai departe. În acel moment am simțit că nu pot face altceva decât s-o ascult și emoțional să-i fiu alături chiar dacă fizic nu puteam să fiu cu ea. Am stat și am vorbit până a răsărit soarele. Apoi, mi-a zis că ne vom vedea la aeroport la terminalul sosiri. Februarie 15 anul 2014 avea să fie ziua în care ne vom vedea. Așa a și fost.
Ziua cea mare se apropia tot mai mult, emoțiile și mai mult. Bagajelul era făcut iar dilema cu care mă confruntam era, ce credeți? Exact! Cu ce se îmbracă Alex, în ziua cu pricina?
ÎN SFÂRȘIT MĂ ÎNTÂLNESC CU SAYA !
Bah, baieti! Cred că nici regina Franței, Maria Antoaneta, nu s-a învârtit, îmbrăcată și dezbrăcată mai mult decât mine în acea zi. În mintea mea, totul trebuia să fie perfect și când spun tot, mă refer la absolut tot. Păr, dinți, manichiură, machiaj, inclusiv pantofii și îmbrăcămintea aleasă.
Ziua cea mare sosi, iar eu n-am putut să închid un ochi azi-noapte. Emoțiile m-au copleșit încă de la primele ore ale dimineții. Aveam toate datele zborului ei, ora și locul unde urma să ne vedem la aeroport. Înainte cu o zi, am întrebat-o dacă dorește să stea câteva ore în București dar mi-a zis că vrea să plecăm imediat spre Galați și că cel mult putem să bem o cafea, ca ulterior s-o luam din loc. Zis și facut!
Eram la terminalul sosiri. Așteptarea era grea iar timpul parcă trecea și mai greu sau cel puțin așa mi se părea. O mie de gânduri îmi treceau prin minte. Gânduri precum, " dacă nu o să mă placă? ", " oare îmi miroase gura? ", " miros a transpirație? ", dar mai ales " NU te face de râs! "
Recunosc, sunt destul de compulsivă când urmează să mă văd cu cineva. Nu contează că e bărbat sau femeie. Compulsivitatea mea o ia razna indiferent de situație. So, no discrimination here folks!
Și-aștept..aștept, și-aștept. Nu apare. Mă panichez. Aoleuu, unde este? Unde s-o caut? M-am plimbat de nebună în tot aeroportul și în ultima instanță am zis, să mă duc jos, la parcare, unde se aflau maxi taxi-urile. Am coborat, și-o văd. Era cu rcusacul în spate, cu ochii-n telefon, scriindu-mi " Haide focă! unde ești? " .
Cu spatele se întorsese iar eu, tiptil, tiptil și în cel mai silențios mod, precum o pisică, mă îndreptam către ea, până ce ajunsesem în spatele ei, si zic: " Aici sunt! ".
A tresărit și a început să râdă, apoi am zâmbit și am întrebat-o dacă am speriat-o. Zâmbindu-mi înapoi, mi-a zis că nu. M-a privit intens preț de un minut fără să-mi spună un cuvânt iar eu începusem să mă emoționez. Palmele-mi transpirau, respirația devenise neregulată, geanta îmi căzuse de pe braț, împreună cu țigara din care trageam, precum o locomotivă rusească. Ce să vă zic? Un dezastru-n-lanț! Cum s-ar zice...
Mi-a ridicat geanta. Mi-o pune înapoi pe brat, și-mi-inmânează o țigară.
- Te-ai ars! imi spune ea, fixandu-mi privirea.
- Ehh, imi trece! ii raspund.
- Hai, sa mergem mai aproape de maxi, pana nu te ranesti si mai rau. Imi spune zambind, si ma i-a de mana. Ne aflam aproape de maxi, iar eu in continuare emotionata, trageam de tigara. Ea se tot uita intens la mine. Ma simteam goala in fata ei datorita felului in care ma privea. Era unul din acei oameni care avea capacitatea de a dezbraca oamenii dintr-o singura privire, iar tu nu puteai sa faci nimic altceva, decat sa stai " goala " in fata ei. in timp ce ea isi hranea privirea cu vulnerabilitatea ta. Ca un tigru ce-si pandeste prada. Exact asa, era ea!
DRUMUL SPRE GALAȚI
Findca, aveam sa stam in jur de o saptamana in Galati aveam un geamantan in care aveam ceva lucruri. Asa, ca mi-a intins mana, si s-a oferit sa-mi duca geamantanul la maxi taxi. Am mai fumat o tigara, iar vremea sa plecam sosise. Ea urcase prima in maxi taxi, si mi-a oferit mana ei sa urc si eu. Mi se paruse frumos din partea ei. Aveam circa, 240 de km si circa, trei ore in care puteam sa vorbim pana la destinatia noastra. Asta am si facut!
Mi se parea ciudat, pentru ca vorbeam una cu alta, ca si cand ne-am fi cunoscut de-o viata-n-intreaga. Totul a decurs frumos. Asta, pana la prima oprire facuta de sofer in fata unui local. Toata lumea coborase din maxi, inclusiv si noi. Mi-am luat frumos gentuta, mi-a deshis usa odata ce urma sa intram, iar ea mi-a tras scaunul mesei unde am ales sa ne asezam. Saya m-a simtit ca sunt oarecum neilinistita. Asa ca mi-a luat mana intr-a-ale ei incercand sa-mi ofere un oarecare confort. Si cum ne simteam noi doua, asa, bine incep sa ma uit chioras la ceasca ei. Nu bausem niciodata un espresso. De aceea ma uitam curioasa la ce isi comandase ea. M-a intrebat daca vreau sa incerc si daca sa-mi comande una. Am zis " mahh, de ce nu? ", si i-am zis sa-mi ia si mie una. Mmmda. Proasta idee!
Il studiez, il miros, asa, circumspect ca oricare lucru pe care nu l-am mai incercat, in timp ce ea ma privea si bineinteles, amuzandu-se intr-un mare fel.
Ma rog! Probabil i se parea funny cum ma scalambaiam. Si beau acel espresso.
Mah, oameni buni! Nu stiu cum sa va spun, dar de cand m-o fatat mama, in viata mea n-am baut ceva mai amar decat acel sip de espresso.
Ei, si venii vremea sa ne urcam, inapoi in maxi. Perfect!
Ne urcam, ea la fel de galanta imi ofera mana sa pasesc in maxi, ne punem la locurile noastre care btw erau in spate, si pornim, din nou, la drum. Nici nu pornise bine soferul, ca inima incepuse literally, sa mi-o ia la galop. Ma facusem alba ca varul. Saya vorbind cu mine, ma intrebat daca sunt bine si daca-i cazul sa-i spuna soferului sa opreasca. Nu stiam de la ce ma apucase, asa, dintr-odata avand in vedere ca bausem doar acel espresso, dar ea mi-a spus sa nu-mi fac griji ca de la cafea mi se trage. Moment in care imi i-a mainile si mi le pune pe geamul maxi taxi-ului. Geam care era destul de rece intrucat prognoza meteo era pe minus. Incepusem sa ma simt mai bine odata cu mainile puse acolo. Culoarea obrajilor imi revenise, iar bataile inimii mele in sfarsit erau regulate.
Mai aveam o ora pana la destinatie. Noaptea linistita, usor, se lasase peste noi, iar ea m-a intrebat daca am emotii. I-am raspuns ca da. Mi-a spus sa nu-mi fac griji, ca va avea grija de mine si ca se va ingrijii sa nu-mi lipseasca nimic cat timp vom fi impreuna. Mi-a dat un sentiment de siguranta sa stiu aceste lucruri si s-o aud vorbind astfel. Deja, intrasem in orasul Galati si pe geamul maxi taxi-ului mi-a aratat o parte din Dunare si o parte din combinatul siderurgic. Ma rog. Ce mai ramasese din el. Am fost fascinata de ce imi aratase de la geamul unui amarat de maxi taxi si abia asteptam sa ne dam jos odata din maxi. Unu, pentru ca ma simteam anchilozata, doi, pentru ca ma durea fundu, iar trei, pentru ca nu mai suportam mirosul de oameni si aparent nici Saya nu-l mai suporta.
In sfarsit ajungem in Galati. Credeam ca nu mai ajungem. Pe bune! Acu, singura problema era unde naiba stam. Asa ca dai, si cauta, si da telefoane peste telefoane. In fine. In cele din urma am convenit sa mergem la Tirighina. Un fel de, vila/hotel cu un nume la fel de naspa, ca si locatia in sine. Oricum alta solutie nu aveam la indemana. Intrucat acea maghernita era singura care era deschisa si care, culmea, inca mai avea camere libere. Zis si facut!
PRIMA NOAPTE ÎN GALAȚI
Ne-am cazat, ne-am facut comode si mi-a spus ca vom sta provizoriu aici, si ca intre timp vom cauta ceva pe gustul nostru. Mmmda! In ceea ce priveste comoditatea amandoua eram la fel de simandicoase. Si la un pahar de vin rosu am inceput sa vorbim si sa ne cunoastem asa cum se cuvine. Cum vorbeam noi, asa, linistite Saya scoate un teanc de lire. Curioasa din fire am intrebat-o daca ma pot uita la bancnote. Mi-a raspuns ca da. Nu mai vazusem de foarte mult timp lire englezesti. Ma uitam la fiecare bancnota in parte si de-odata Saya mi-a cerut sa-i inumar. Mi s-a parut ciudat ce mi-a cerut, dar am zis " what the hell! ", si-am inceput sa-i inumar. Toate bune si frumoase pana m-am incurcat. Am luat-o de la capat si iar m-am incurcat. Subit, nu stiu din ce motiv Saya s-a enervat, s-a ridicat si-a inceput sa-mi vorbeasca urat. A inceput sa-mi spuna ca nu sunt in stare sa inumar niste bani, ca sunt proasta si multe alte lucruri urate, ce nu le pot reproduce in cuvinte. A inceput sa se imbrace. Privind cum se imbraca am incercat s-o intreb ce s-a intamplat, de ce imi vorbeste asa, si ce anume am facut incat sa reactioneze astfel. Tacere totala. In schimb, isi luase talpasita si dusa a fost intreaga noapte.
Eu ramasesem singura si plangeam. Eram confuza, asemeni unui copil, ce tocmai fusese certata de catre parinti, fara sa inteleaga ce anume facuse.
N-am inchis un ochi intreaga noaptea. Pur si simplu n-am putut. Psihic eram intr-un loc nu tocmai placut, pentru ca nu stiam ce avea sa se intample. Niciodata nu mi-a placut incertitudinea. Acel sentiment ce nu-ti permite sa stii nimic mi se parea cel mai oribil lucru cu putinta.
De cand ma stiu am detestat acest sentiment. Impreuna cu neputinta.
Odata ce aceste doua sentimente se intalnesc, ti-o dau la gioale, in asa hal, de uiti cum te numesti.
Ascultati la mine ce va spun! Aici, va scrie un om ce-a simtit-o pe propia piele. Mai tineti minte cand va ziceam ceva mai sus, de o depresie?
Ehh, cand am plecat la drum s-o cunosc pe aceasta fata nu scapasem de aceasta problema. Vedeti voi....eu nu stiu daca ceea ce urmeaza sa spun, se poate numi/incadra intr-un tipar. La mine depresia se manifesta in mod ciclic. Cel putin, asa simteam eu. Adica, pentru o perioada de timp aveam totul sub control fara prea multe evenimente, exceptand evenimentele din viata mea de zii cu zii. Apoi, o perioada in care starea mea generala era una proasta, fiind constant nemultumita, nepasatoare cu persoanele din jurul meu, inclusiv familia, dar mai ales cu nepasare accentuata in ceea ce ma privea pe mine. Nepasare cu privire la siguranta si bunastarea mea, practic, nu-mi pasa daca sa zicem, ar fi dat masina peste mine si as fi dat ortu popii. Si ma gandesc ( nu stiu daca am si dreptate ), ca poate din acelasi motiv, ma puneam sau ma gaseam in situatii extrem de periculoase. Dar sa nu deviem prea mult de la subiect zic....
La vremea respectiva nu aveam smartphone. Aveam o gluma de telefon care-mi oferea posibilitatea de a ma mentine in contact cu oamenii, iar ea avea un numar de Romania ce si-l pusese in functiune odata ajunsa in tara. Toata noaptea am sunat-o, dar fara sa primesc vreun raspuns. Faceam ture prin camera precum leul in cusca. Pret de doua zile nu am auzit nimic de ea. Nu tu un telefon, mesaj. Nimic. Silenzio stampa!
Vazand cum trece timpul deja, luasem in calcul posibilitatea de a ma intoarce in Bucuresti. Insa, imi suna telefonul. Era ea si mi-a spus sa-mi fac repede bagajul caci ne vom muta si ca in 10 minute este la receptie.
M-am ingrijit sa iau tot si sa nu las nimic in urma. T axi-ul era in fata, bagajele erau in portbagaj, am urcat in masina si-am pornit la drum.
Mi-a spus ca mergem la Jolie Apartments ca acolo ne asteapta o camera conform standardelor noastre ce au pregatit-o pentru noi cand ajungem acolo. Eu eram in continuare confuza, deoarece se comporta ca si cum nu se intamplase nimic cu o seara inainte. Totul fiind ok intre noi. Mai putin expresia de " WTF ", pe care puteai s-o citesti usor pe fata mea. Pana la destinatie nu am vorbit prea mult. Eu eram pe modulul " mute " pentru ca nu stiam cum sa ma comport, ce sa spun si ce atitudine sa adopt. Asa incat, " akward silence " mi s-a parut cea mai buna optiune, avand in vedere situatia in cauza.
A DOUA ZI CU SAYA
Ajunse la destinatie ne-am instalat in camera in mai putin de 5 minute.
M-am uitat in jur si ma simteam ca intr-un paradis. Camera era superba iar eu ma invarteam ca un copil ce nu mai vazuse asa ceva vreodata. Dupa ce m-am plimbat in toata incaperea m-am asezat pe canapea. Venise si ea langa mine. Apoi, mi-a luat mana intr-a ei si m-a intrebat daca-mi place camera.
I-am raspuns:
- Nu. Nu-mi place. O iubesc si-o ador la cat de frumoasa este!
- Hai, sa mergem sa mancam. Te astept jos! " mi-a zis. Perfect!
Facu-i dusulet, ma machiasem, ma imbracasem frumos, heals on, and I was ready to rock the city baby!
Cobor scarile ca o gazela pasind cu atentie si cum ajung in dreptul ei ma scaneaza din cap pana in picioare, iar reactia a fost ceva de genul, " Doamne, doamne! ". Imi zic, ok scor 1-0 pentru Alex. In taxi mi-a spus ca ma va duce la restaurantul ei preferat la care facuse rezervare. Restaurantul se numea " CaJou ", si cum am pasit amandoua in local ne intampina o domnisoara care ne intreaba daca avem rezervare. Am zis ca da, isi spune numele si ora la care a facut rezervarea, apoi ne conduce la masa si ne-a spus ca in scurt timp va veni si cu menu-ul. Super!
Ma uit in jur si ma intreaba daca imi place restaurantul. I-am raspuns ca este foarte frumos si la randul meu, am intrebat-o daca-i mereu asa de aglomerat. Mi-a raspuns ca da. Fiind cotat drept unul dintre cele mai bune restaurante din Galati, pentru ei era normal sa fie atata lume.
Acu, dilema ce se derula in mintea mea, era " da, io ce mananc? " .
In principiu, pentru ca sunt cam fitoasa. Defapt, rectific. Nu sunt " cam " fitoasa, ci sunt foarte fitoasa la mancare. Adica, mai pe romaneste, io nu mananc orice si din mana oricui. Saya vazand ca nu o scot la capat cu menu-ul, si pentru ca nu reuseam sa ma hotarasc, naibii odata, s-a oferit sa-mi recomande ce isi comandase ea. Zic....mmmda, ok.
Sayaei ii venise prima mancarea. Uitandu-ma la farfurie zic:
- Aoleuu are creveti!
- Pai si nu-ti plac? " ma intrebase.
- Pai....n-am incercat niciodata ! ii zic.
Ehh, in sfarsit! Mi se pune farufuria in fata si pret de 5 secunde m-am benoclat la farfurie. O studiez, o rasucesc, o intorc, o miros. Hmmmm, decizii, decizii. Stiti acele pisici, care se uita circumspect la ceva nou, care sunt ceva de genul, " I don t know what s diz so I am just going to smak, smak " ? Mmmda. Asa eram si eu.
Saya se amuza copios si mi-a zis:
- Cmoonn o sa-ti placa. Ai incredere in mine!
Mnaaa, bine dom le! Oricum daca, mor, mor si aia e! In concluzie, mi-au placut crevetii, si mi-a placut si pestele. Defapt, mi-a placut tot. Locatia, atmosfera, mancarea, tot, dar absolut tot. Ne-am hotarat sa mai stam putin. Asa ca dupa ce ne-am terminat bauturile, am achitat nota si ne-am decis sa ne intoarcem la Jolie. Odata ce-am intrat in casa, simteam nevoia sa-mi aprind o tigara. Asta am si facut!
Am aprins-o si doamne, am tras din ea ca atunci cand tragi mult aer in piept. Si prin fumul gros de tigara ea se apropie de mine tot mai mult. Eram doua trupuri si doi centimetri ne desparteau sa fim doar unul. Si cum ca o felina ma privea, tigara din gura mi-o ia, o stinge si in dus ma ademeneste. Eram goala in fata ei, iar ea era goala in fata mea........
De aici, voi lasa la imaginatia fiecaruia sa-si inchipuie ce a urmat.
Se facuse tarziu, iar ea din nou ma lasase singura. Din nou, mesaje peste mesaje. Jur ca nu intelegeam de ce face asa. Trecuse inca o noapte in care nu aveam nicio veste din partea ei. Ma enerva toata aceasta situatie. Telefoane pe ascuzins, minciuni peste minciuni. Mi-am zis, ca am s-o confrunt odata ce ea se va intoarce in Marea Britanie si tot atunci am zis c-am s-o las.
Evident ca nici in acea noapte nu am dormit. Imi era imposibil. Noaptea se lasase peste orasul Galati, iar eu ma uitam pe geam, dar de-odata primesc mesaj. Era ea. O simteam oarecum trista si-mi spune ca este in pub-ul 90s si sa vin ca ea acolo este. Fair enough!
Ma imbrac, ma machiaz, imi pun tocurile, fac comanda la taxi si-o iau din loc.
Ajung in fata localului 90s si intru. Ma uit in jur si-o vad, pe urma ii recunosc si pe prietenii si cunostintele din anturajul nostru. M-am simtit margulita, pentru ca nu mi-am imaginat, ca voi avea atat de mult noroc, incat sa-i revad pe toti cei apropiati sufletului meu. M-am simtit all cozy, and fuzzy, wazzy.
Problema, insa, era alta. Saya bause foarte mult si cum eu eram intr-o discutie cu unul din prietenii nostri, intorc capul si-o vad cum se saruta cu alta in fata mea.
Inlemnisem. In acel moment, nu stiam daca voiam sa urlu sau fac o ditai scena, astfel, sa ajunga sa ma cunoasca tot localul sau sa le fac pe amandoua. Asa ca m-am dus la bar si-acolo am ramas. Singura. Pentru ca, efectiv, nu voiam s-o vad in fata mea. Simteam ca fierb si simteam, ca daca cineva indrazneste sa-mi adreseze fie si-un cuvant, avea sa regrete toata viata ca m-a cunoscut.
Simtisem o mana pe mijloc. Deja ma zbarlisem precum o pisica.
Era Saya sa ma intrebe ce fac. Ma uit la ea, iar cu o privire neimpresionata ii smucesc mana de pe mine.
- Ce ai? , ma intreaba.
- Nimic , ii raspund si continui sa beau. Imi smuceste paharul din mana, il tranteste pe bar si pe un ton ridicat imi spune:
- In pula mea! Imi spui odata ce ai? "
Intorc privirea si ii spun:
- Frunstrant nu-i asa, cand cineva se poarta cu tine ca o cizma? .
Nervoasa, ea ma ia de mana si-mi zice, " Ok. Acasa cu tine! ".
- Ia mana de pe mine! N-auzi ca nu plec nicaieri? , ii raspund pe un ton ridicat.
- Ba, ai sa vii! Nu ma face sa te iau pe sus .", imi raspunde fierband de nervi.
- Ei, numai spune! Te pomenesti, ca ti s-o facut chef de mine acum? " , ii spun pe un ton raspicat.
Saya, nervoasa fiind, n-a mai stat pe ganduri. M-a apucat strans de mana si ca pe-o jucarie de plus pleaca taras cu mine, iar eu nervoasa si aproape tipand ii zic:
- Da-mi drumul! Tu n-auzi sa-mi dai drumul? Tu crezi ca sunt jucaria ta?, Boule!, ea s-a enervat si mai rau, si m-a apucat de ambele maini in timp ce mergea cu mine, ( eu fiind bibeloul de aur sau ceva de genul ) , in timp ce eu strigam la ea " la....lasa-ma! "," te urasc ! "," jur ca te urasc! ",
" bruta ce esti! "," da, da-mi drumul! "," vaco! "," proasto! "," cretino,care esti! ".
Ei...si ca un sac de cartofi ma puse in taxi. Aflandu-ne in taxi ma intreaba daca vreau sa mananc ceva. Modulul " mute " instaurat, si nervoasa ii spun, - NU " aratandu-i degetul mijlociu.
- Am inteles! , spuse ea. Apoi ii da indicatii soferului sa mearga la un Mcdonalds drive thru.
- Ce vrei sa-ti iau? , ma intreaba.
- Nimic , ii raspund imbufnata.
- Ok. ", zise ea.
Oricum ea comandase pentru amandoua si oricum, nu e ca si cum era relevant pentru mine.
Amandoua ajunse acasa, Saya incepe sa puna pe masa tot ce luase, si-mi zice:
- Hai, sa mananci!
- Nu vreau! ii raspund.
- Am spus, sa vii sa mananci acum! zise ea, pe un ton ferm si ridicat.
- Ca de nu, ce? ii raspund sfidator.
- Ca de nu, in pula mea, te iau frumos de-o aripa, si te pun la masa. Daca de vorba buna nu stii! imi spune ea, tinandu-ma strans de brate, obligandu-ma sa vin la masa, in timp ce eu strigam, " bai, nene! ", astfel, ea reusind tot ca pe un sac de cartofi, sa ma puna la masa.
- Mananca te rog! imi spune.
- Nu. ii raspund intorcandu-mi privirea.
Moment in care Saya a vazut negru in fata ochilor, ravasind tot ce pusese pe masa si-am inceput sa ne certam si mai rau, iar eu am inceput, din nou, sa plang pe langa faptul, ca mi se facuse rau.
Saya in cele din urma, se duse la culcare. Eu am ramas in living, asta, si pentru ca baia era mai aproape de mine.
Toata noaptea mi-a fost rau. Emotional imi era si mai rau.
A TREIA ZI CU SAYA
Se facuse 11 dupa-amiaza. Saya se trezise. Eu eram pe canapea, cu privirea pierduta catre geam si trageam din tigara deja aprinsa. Capul ma durea ingrozitor, iar fizic? Ce sa va spun? Simteam ca duc toata lumea pe umerii mei.
- Esti bine? ma intreaba pe un ton incet.
- Sunt ok! ii raspund incercand sa-i evit privirea.
- Dar de ce n-ai venit langa mine in pat? ma intreaba cerand o explicatie.
Suspin adanc si ii raspund, " pentru ca tu dormeai pe diagonala, iar eu nu am vrut sa te trezesc din somn, ca sa dorm eu. Pe urma, mi-a fost rau toata noaptea. Asa ca am preferat sa dorm in living, asta, si pentru ca aveam baia mai aproape. "
- Aha! zise ea multumita de explicatia oferita.
Ma simteam oribil. Deja vedeam cursul acestei relatii, pe care nici macar atat n-o putem numii. Eram hotarata s-o confrunt cu absolut tot si s-o inchei odata ce eram in Bucuresti si ea in Marea Britanie. In mintea mea totul era decis.
- Hai, sa ne bem cafeaua! imi spune ea.
- Pai unde vrei sa mergem? o intreb nedumerita.
- Ai sa vezi unde vom merge. Hai, tu du-te si te imbraca, ca eu te astept jos. Bine? imi spune.
- Bine! zic....
Ma spal pe fata, ma machiez eu, asa, frumos, si ma decid ca astazi sa port piele. Zis si facut!
Eram toata imbracata in piele, din nou, cu tocurile la inaintare, ca o domnisoara ce se respecta.
Cobor scarile, ma vede, iar de aceasta data domnisoara mea se balbaie. In mintea mea, imi zic, " boon asa! scor 2-0 pentru Alex. You go girl! ".
Ne urcam noi in taxi, ii spune soferului unde sa ne lase si pornim la drum.
Ajunse la destinatie, ma dau jos din masina. Ma uit in jur si bag imi de seama, ca ne aflam intr-un fel de cartier in fata unui barulet, care parea mai mult o bodega, unde parea ca se aduna toata pleava societatii, sa soarba un pet de bere. Barul se numea Savuca, iar eu nu eram deloc impresionata. Toata lumea de acolo mi se parea dubioasa si in tot acest timp nu intelegeam, ce Dumnezeule caut eu acolo. Fara suparare, dar genul acesta de bodegi eu mereu le evit. In principiu, pentru ca nu sunt ambientul meu, si pentru ca pur simplu, o domnisoara nu are ce sa caute in astfel de localuri. In fine...
Nu aveam ce sa fac. Asa ca ma pun frumusel, intr-un coltisor, mai curatel asa, timp in care faceam descantece si rugaciuni in mintea mea, sa se termine mai repede aceasta agonie si sa plecam naibii, odata, de acolo.
- Sa-ti iau o cafea? ma intreaba.
- Nu. ii raspund. Sincer nu-mi venea sa pun gura pe cestile lor. Asa ca i-am cerut sa-mi ia un suc de portocale etans sigilat. Fireste, daca aveau.
Vine, imi pune sucul pe masa, iar eu, din nou, ma aflam singura. Nu stiu unde plecase, dar ce era cert era faptul, ca ramasesem singura, intr-un local dubios cu niste oameni si mai dubiosi.
N-a fost unu care sa nu ma acosteze si niciunul, fara sa incerce sa ma pipaie sau sa puna mana pe mine. Ma simteam extrem de inconfortabil printre aceste personaje.
Imaginati-va doar! Eu domnisorica de oras, imbracata frumos, respectuasa inconjurata de toti betivii imbracati, fiecare, cu haine saracacioase, injurandu-se unul pe altul de mama focului, scuipand in stanga-si-n-dreapta, trotilati bine de la cata bere bagasera in ei.
Propietarul barului parea sa fie un om apropiat de-al Sayei. Asa ca ma indrept spre dansu si-l intreb de ea. Mi-a spus ca Saya imi lasase vorba la el, sa-mi spuna, ca ea a trebuit sa plece pentru cateva ore, dar ca se va intoarce de indata ce rezolva o treaba si sa nu plec de acolo. Minunat!
Ce sa zic? Fix de asta aveam eu nevoie. Sa stau alte cateva ore intr-un loc in care nu aveam ce sa caut. Acestea fiindu-mi spuse, dau sa ma intorc la coltisorul meu. Ma pun, eu frumos jos, si observ cum un nene, se pune la o masa nu foarte aproape de mine, dar nici departe de masa mea. Se uita ba, la tv, ba, la mine, ba, la bere si tot asa.
Vine la mine si-mi zice:
- Mai floricica, ce cauti tu aici?
- Il astept pe prietenul meu, ii zic. ( Defapt, imi asteptam prietena, dar n-am vrut sa dau curs unei alte discutii. Just no! )
- Vaai, cum asa mai floricica? Il astepti tu pe el, cand ar trebui sa fie invers?
- Ehhh, asta e! N-oi murii pana vine inapoi! ii raspund.
- De murit n-oi murii tu, caci oricum sunt eu aici. Slava Domnului! Dar sa stii ca o fetisoara, asa, ca tine n-ar avea ce sa caute aici. Printre toti betivii astia. Serios iti spun. Io nu stiu ce barbat ii asta sa lase o floricica, asa, ca tine. Aici si singura. Tare urat ii! Mno, tu stai linistita ca io îs p-acii si cata vreme is p-acia am io grija de tine. Da, cand vine, tu sa-l tragi de urechi pe prietenul ista, ca nu-i frumos ce-o facu.
Pe cat de amuzant mi s-a parut acest personaj, pe atat de multa dreptate avea. Daca priveai situatia la rece. Dispozitia mea era de tot rahatul si cu cat seara se lasa, cu atat personajele din jurul meu deveneau din in ce mai greu de controlat.
Doamne! Daca este un lucru pe care il detest in lumea asta, este sa fiu lasata de izbeliste intr-un loc, unde nu cunosc pe nimeni. Bai, nene! Pleci cu muierea dupa tine, ti-o cari dupa tine. Asa-i frumos si de bun simt!
In fine...eu, pula mea! jegoasa eram ( cel putin asa ma simteam ), puteam a tutungerie si-a bodega ieftina, foame imi era, vezica imi exploda de la cat suc si apa am putut sa beau. La baie n-am putut sa merg pentru ca pur si simplu, n-am putut din punct de vedere psihic. Pana mea....
Ati fost, defapt, ati vrut vreodata sa mergeti la wc-u cand mergeati cu trenul si odata ce deschideati usa toaletei, faceati stanga-n-imprejur? Mmmda!
Exact asa am procedat si eu.
Timpul trecea si Saya se lasa asteptata. Ba, mai mult decat atat, barul urma sa se si inchida. Pentru, ca la naiba! Functiona si el dupa un anumit orar.
Perfect! Fix asta-mi lipsea frate! barul se inchide, si eu o astept in continuare, pe maria sa, pe trotuarul din fata barului. Bravo, boss! imi zic.
In momentul in care propietarul ne conducea afara, ca sa inchida barul isi face aparitia si mandra mea care venise acompaniata de unu, zis, Gicu. Misto! Da, mai are multi " prieteni ", dintr-astia " misto ", cu care sa-mi faca cunostina? ma intreb doar....imi zic pe un ton sarcastic.
Ea se comporta foarte normal si casual. De parca proasta, aia, ( adica eu ) pe care a tarat-o dupa ea, n-ar fi asteptat-o cu orele in acea maghernita pana la ora inchideri. Eu?.... ce sa va mai spun? ca eram deja tafnoasa?
Se subintelege as zice eu....
Cu toate acestea, Saya mea, n-avea nicio treaba si nici o duerere-n pix oameni buni!
Radea, se amuza, facea glume, ce sa mai? Minunat se simtea domnisoara mea! Mi se pare logic. La o adica, nu ea a fost cea care a asteptat ca proasta.
Asa incat, de ce s-ar simtii cu musca pe caciula?
Perfect legitim! N-ati zice? <--- Sarcasm input
Cheama taxi. Ea se urcase-n-fata, si vad ca trebuie sa stau alaturi de acel nene in spate. " Bravo Gheorghe! continua seria de epic fails, ca esti pe drumul cel bun tati! Imi zic, pe acelasi ton sarcastic.
- Dar nu te supara! Esti draguta sa-mi spui si mie unde mergem, asa, ca fapt divers? o intreb in timp ce eram pe drum.
- Ce? iar esti tafnoasa? nu ti-am tras-o bine azi-noapte? Nu-i nimic babe. O rezolvam si p-asta!
Da, boss! Fix ASTA era problema mea. NU faptul ca m-ai lasat sa te astept 6 fucking ore intr-o bodega, unde jegul era de doua degete, NU faptul c-ai venit acompaniata si mi l-ai bagat pe nea Gicu, asta, pe gat, in loc sa petrecem timpul impreuna, fiind ultima mea zii in Galati, NU pentru ca te-ai pus ca nesimtita in fata, in taxiu in loc sa vii langa mine in spate, lasand-o pe fraiera de mine cu tovarasul tau, si cu si siguranta, NU din cauza, ca n-ai binevoit, sa-mi spui nici macar unde mergem. Pe langa scuzele de riguoare, ce in mod normal trebuia sa ti le exprimi, pentru comportamentul de taranca veritabila pe care l-ai afisat , in fata mea fara nicio perdea, si fara nici o retinere.
Am coborat toti din taxiu. Ma uit ,in stanga-dreapta, bag de seama ca suntem in fata unui cazino. Nu va imaginati, ca era unul din acele cazino-uri opulente, dintr-acela, ca-n filme, unde lumea era imbracata la costum si papion. Nu. Nici vorba de asa ceva. Era unul din acele cazino-uri destinate acelor oameni pierduti, care veneau acolo, sa-si joace ultimul strop de demnitate ce-l mai aveau si sa-l piarda cu prisosinta la jocurile de noroc.
Se puse fiecare la cate un aparat. Si uite asa, cot la cot, domniile sale spargeau banii.
Eu nu prea am mai avut ce sa zic. In fond, nu erau banii mei pe care ii spargeau. Dar pentru mine imaginea pe care o aveam in fata mea era una dezolanta, iar dorinta de a rupe orice legatura cu ea prinsese conturul definitv.
Din acel moment eu eram hotorata, si nimeni si nimic, nu putea sa ma intoarca din drum.
Am stat in acel local pana la ora 03:00 dimineata. Deja imi iesise pe nas aceasta iesire. Sincer va spun. Imi iese pe nas zgomotul specific, al pumnilor pe acele butoane si injuraturile aferente.
In sfarsit mariile sale, se decid sa plecam, si de cand am iesit afara din acel cazino am simtit ca mi se face rau. O stare de rau foarte nasoala. Cu stari de voma si toate cele. In timp ce eram pe drum, ii spun soferului s-o calce mai repede, ca simt ca-mi vine sa vomit. Nici nu am trecut bine de un semafor, si i-am zis sa opreasca imediat ca trebuie sa borasc. Soferul a oprit la un drive thru apoi, i-am zis lu nea Gicu, ala, sa-mi tina geanta, si ca sageata am iesit din masina la primul stalp. Si, dai si boraste-ti toate matele, afara tati!
Vreo 30 de minute nu m-am dezlipit de acel stalp. Devenise prietenul meu cel mai bun in tot acel timp.
Ma simteam foarte ametita. Eram fara vlaga si fara energie. Saya a fost nevoita sa ma tina de brat pana la apartamentul nostru.
Ei, si de aici dragii mei, lucrurile incep sa i-a intorsatura urata. Unde simt ca trebuie sa subliniez niste detalii foarte importante:
- La cazino nu am pus nici o picatura de alcool in gura.
- Deci, conform primului punct, eram perfect lucida.
- Singurul lucru ce-l aveam asupra mea, adica, in buzunar era parnaia de telefon. In rest tot ce era important, respectiv, acte si bani erau in portofel ce se afla in geanta mea.
- Odata ce am ajuns la apartament si odata ce am fost pusa-n pat. Mi se rupsese filmul, iar pret de cateva ore am fost knockout.
A PATRA ZI CU SAYA
Cand m-am trezit nu m-am mirat ca eram, ce credeti? Ati ghicit! Tot singura.
Ce? Doar nu v-ati imaginat vreo secunda, ca lucrurile s-ar fi schimbat, in pofida faptului, ca totusi mi-a fost rau? Ahahaha, ce amuzant! <-- Sarcasm
Ma trezisem si fizic, ma simteam de parca ma lovise trenul...capul ma durea. Practic, starea mea din punct vedere fizic, era una proasta.
Ma aflam pe marginea patului si mi-am zis, ca este cazul sa parasesc acest loc si acest oras. Nu mai vedeam rostul sederii mele aici in aceste conditii.
Eu initial venisem cu alte ganduri, iar directia in care lucrurile se indreptau, nu era un drum pe care sa doresc sa-l parcurg.
Asa ca, imi stransesem lucrurile si ma dusei sa fac dus.
Cand ies din dus, ia geanta de unde nu-i. Hait! Ce mama dracu?
Eeei, si ma pun pe rascolit toata casa si fiecare coltisor in parte. Doar, doar....
Nimic! bai, da nimic, nimic! Ma pun si ma gandesc, ce-am facut si unde fusesem. Apoi, imi picase fisa de faza cand mi-a fost rau, si l-am rugat pe Gicu ala, sa-mi tina geanta. Si zic, ”wuuaii, sa-mi bag pula! sa vezi ca ala mi-a furat geanta cu tot ce aveam in ea." Nu mai zic de faptul ca mi se parea suspect faptul ca Saya nu era acasa si ca era si " tovarasul " ei. Culmea!
Vine domnisoara mea acasa si ii dau vestea.
- Boss nu-i bine! Mi-a fost furata geanta, ii zic.
- Cum adica? ma intreaba nedumerita.
- Adica, ieri seara cand mi-a fost rau, i-am zis prietenului tau sa-mi tina geanta, si-acum cand am iesit din dus, i-a geanta de unde nu-i.
N-am lasat-o nicaieri in alta parte. In permanenta eram cu ea in mana si dupa mine pana cand mi s-a facut rau si i-am inmanat-o lui sa mi-o tina ca sa pot sa-mi borasc matele. "
A incercat ea sa para ingrijorata ca pusca mea, etc. Totusi atitudinea ei era foarte relaxanta lucru care mi-a starnit niste suspiciuni. Nu stiu. Ma asteptam sa vad din atitudinea ei mai multa implicare, sa-i citesc si sa-i simt cumva ingrijorarea. Mai ales ca era " tovarasul " ei. In nebunia mea, cumva, speram sa-i pese si sa simt asta. Dar nu. Nu i-a pasat.
Cu toate ca la momentul respectiv, eram confuza si luasem in calcul si posibilitatea, ca poate, poate, oi fi lasat-o pe undeva. In incercarea de-al suna p-ala pe telefon, p entru mine treaba era clara. Asa ca i-am spus Sayei sa lase telefonul jos, dupa care i-am spus urmatorul lucru:
- Uite cum sta treaba. Nu stiu ce faci, cum faci, dar pe mine ma pui in urmatorul maxi taxi. Eu aici nu mai stau nici o clipa. Sa-i spui " tovarasului " tau, ca are mare noroc, ca nu ma duc la politie sa-l denunt.
ÎNAPOI SPRE BUCUREȘTI
Si uite asa, ma aflam in maxi taxi cu destinatia Bucuresti, ce avea sa ma duca inapoi acasa .
Stiu ce o sa spuneti. Trebuia sa merg la politie, ca blaaaa, ca hau, ca mrr, ca carr. Stiu toate acestea. Si da. Asta ar fi fost cursul natural al lucrurilor.
La fel cum un om normal ar fi rupt imediat aceasta legatura. Cu atat mai mult, dupa un asemenea eveniment. Dar eu in definitv sunt diferita, si nu as putea spune daca acest lucru, este un lucru bun sau rau. Depinde de perceptia fiecaruia si cum vede lucrurile. Asta, pentru ca pana ce nu ma aflu, literalmente, la pamant la propiu si la figurat, pentru mine nimic nu ramane incheiat. Aparent eu sunt unul din acei oameni, care trebuie sa ajunga in punctul 0 din toate punctele de vedere. Chiar daca acest lucru reprezinta propia-mi distrugere.
Stiu. Suna mai mult a autodistrugere. Poate asa si este. Nu contest acest lucru .
De Saya habar n-aveam nimic. Din momentul in care ma aflam in maxi, si-am pornit la drum catre Bucuresti. De atunci noi nu ne-am mai scris si nu ne-am mai zis nimic. Habar n-aveam daca mai era in tara sau plecase in UK.
Dar eu aveam 3 ore la dispozitie, in care sa contemplez, sa revizualizez tot ce intamplase. Un om normal si cu toate tiglele pe casa, asa, ar face.
Dupa care s-ar fi indepartat usor si si-ar fi vazut de viata. Insa, eu aveam alte planuri. Eram determinata sa fiu EU cea care ii da toate mastile jos, si EU sa fiu SINGURA femeie de care nu se poate ascunde.
Si iata-ma in Bucuresti! In orasul in care se intampla multe si nimic. Oras pe care il detest cu patima. Un oras unde ipocrizia oamenilor este omagiul pe care viciul il aduce virtutii si unde ignoranta acestor oameni, pentru ei reprezinta fericire.
Mmmda! Eram din nou acasa. Nu pot spune, ca eram din cale-afara de fericita. Nu. Dar asta e. Life is life!, cum s-ar zice...
Fiind acasa aveam timp sa ma gandesc, ce sa fac mai departe, incotro s-o apuc si pe care drum sa pornesc. Nu trecuse mult timp de cand venisem in Bucuresti. Era dimineata. Abia facusem ochi si inca nu ma dezmeticisem. Imi suna telefonul. Ma uit la numarul care ma suna si imediat imi dau seama ca ea era. Ii raspund si ma rugase frumos, sa vin la aeroport. Isi dorea sa ma vada inainte sa plece in Marea Britanie. Am zis ok!
Ca deobicei, facusem dus, imi alesesem hainele cu care sa ma imbrac, ma machiasem frumos si-am pornit la drum.
Mi-a zis s-o astept afara caci avea sa vina cu firma de transport, Smartways Galati. Nu-i nimic imi zic!
Asteptarea mi se parea foarte grea, caci nu imi era clar de ce voia sa ma vada inainte sa plece. Acceptasem sa ne vedem, deoarece, nu stiam daca urma sa ne mai vedem. Totul urma sa se definitiveze in urma acestei ultimi intalniri.
SFÂRȘITUL PRIMEI PĂRȚI
VA URMA
comentarii