Te trezești în fiecare zi cu aceiași rutină. Ceasul sună la 5 dimineața și te împarți între dorința fizică de somn și cea materială de bani. Oasele iți plâng tacit și simți cum capul iți explodează sub presiunea durerii. Te dai jos din pat și te îndrepți spre baie. E ocupat!!! Mai sunt încă 3 cu tine în casa care încep munca la aceiași oră. Dacă te trezeai cu 5 min mai devreme, poate acum erai rege.  Nu pierzi timpul și te duci să te îmbraci. Până termini tu, poate se eliberează baia. Apuci să intri un minut și fugi rapid. Prinzi autobuzul, te urci la etaj că ai panoramă și cu caștile în urechi, asculți o muzică de jale, altă zi în Paradis.

Te gândești că trebuie să scapi de toate astea și să faci ceva cu viața ta. Vrei să îți aduci familia, iți e dor de soție și copii. Vrei să le oferi un viitor mai bun, doar de aia i-ai lasat și ai plecat cu lacrimi în ochi. Nu vrei ca suferința să fie în zadar. Te intrebi… ce să fac să îmi fie mai bine? În țară ai avut un job bun, aici stai să te bată ploaia pe șantier și ideea asta te deprimă. Te-ai saturat de grătare pline de băutură și discuții inutile, weekend de weekend. Preferai să iți scoți copiii în centrul Londei, să iți duci soția la un restaurant, orice numai să fii împreună cu familia. De unde să începi schimbarea?

Cați ne regăsim în povestea asta? Câti nu am fost asa…sau încă suntem? Mereu ne gândim de ce alții au reușit și noi nu? Cum naiba ăla de care e de mai puțin timp aici stă singur cu familia, are mașină și își permite un concediu în altă țară în afară de România și tu, ai atâția ani și nu ai reușit să faci absolut nimic? Același job de rahat într-un șantier la o oră jumătate distanță de casă.

Acel om, a făcut sacrificii sau a investit în el. Nici el nu știa limba când a ajuns aici dar a gasit un mod de a o învăța. Și tu poti. Omul ăla, deși știa o meserie ca și tine, din țară, și-a echivalat diploma aici sau au făcut cursuri în același domeniu. Nici el nu avea bani dar a profitat de orice oportunitate ca să crească. Mai o zi la muncă, mai o zi la curs. Renunță la petreceri și învață fiindcă e ca și cum ”ai mai pus o cărămidă” la propria evoluție. Unii au renunțat la fumat, alții la băutură, alții la o bucățică din relaxare ca să castige o viață mai bună. Acum te intreb: de ce el a putut și tu nu? Ce are el și tu nu? Nu vă motivează același lucru? Nu aștepta minuni într-o țară plină de atei! Schimbarea începe cu tine, din tine. Fii schimbarea pe care ți-o dorești!