Toti am plecat de undeva. Am lasat in urma parinti, familie, copii, sa ne urmam visele si visurile. Toti am simtit aerul englezesc cum ne invadeaza  plamanii, plin de speranta, de la primul pas pe aeroport. Ne-am instalat printre altii, am fost victime ale celor puternici, “patronii caselor”. 

Toti  ne-am socotit banii si asa putini si am cautat de munca cu disperarea unui animal prins in stransura leului. Muscatura aia puternica a dorintei de mai bine ne-a sugrumat pe toti. Fara acte, fara sa cunosti limba, cu prietenii pe interes si cu inca trei in camera. Toti am simtit disperarea esecului asteptand un nenorocit de act, golden ticket spre mai bine.

Faimosul NINO, obtinut cu ajutorul unui prieten, traducator pentru inca cinci ca tine. Cel care te ajuta contra unei sume modice pentru el dar fatala pentru tine. Si timpul iti e dusman si deznadejdea sora. Banii, si asa putini, se scurg ca apa printre pietre… o chirie, un avans, o factura la care nu conteaza ca nu ai consumat la fel ca ceilalti, doar in casa suntem toti egali. Tu stii limba engleza doar te ai uitat ani la rand la filme americane. Un “hello” si un “ok” iti sunt de ajuns pentru inceput, tu esti destept, prinzi din mers.

Si biletul iti soseste si poti incepe munca. Pot alege din paleta de oferte a pamantului fagaduintei. Apar iar prietenii… unul stie pe altul care il cunoaste pe seful de la un site de constructii. Nu iti trebuie engleza la dat cu matura si carat caramizi. Limba “santiereasca” e usoara, dai din maini si comunici, oricum acolo sunt alti romani, ne ajutam intre noi.

 Dar NINO nu e de ajuns si ai nevoie de UTR. E scump, alti bani, alta distractie. Panica te cuprinde cand portofelul iti spune ca nu poate sustine investitia. Dar nu e problema, acum ai prieteni si te imprumuti pana la primul salariu. Esti emotionat pana in maduva oaselor. Trebuie sa te culci devreme, maine e prima zi de munca, desi asta nu pare sa ii intereseze pe ceilalti colegi de camera. Discutia lor despre al cui e randul la bere e mai importanta decat munca ta. Nu poti sa dormi si iti e dor de ai tai.

Prima zi de munca. Hello-ul tau nu te ajuta prea mult si atunci esti pasat unui alt roman sa te tina pe langa el sa iti arate ce ai de facut. Lupul simte miros de sange. Te exploateaza si asta te demoralizeaza. Te doare dar nu conteaza trebuie sa inveti si sa iti pastrezi locul de munca. Saptamana viitoare ai chiria si nu iti permiti nazuri. Injuri in barba si continui. Daca aveai o pregatire, daca stiai limba, nu trebuia sa mai stai salahor unui alt roman, care vrea sa impresionaze un strain pe carca alor lui.

Dar tu esti destept, ai sa poti sa te ridici. Orice inceput e greu.  Nici un pom nu a crescut intr-o noapte. Nici o radacina nu s-a infipt intr-o zi. Ai rabdare, urmeaza-ti visele, invata limba si ai sa cresti. Pic cu pic, zi cu zi. Speranta moare ultima. Doar de asta ai venit aici. Nu?