ultimele postări

Vizită la ”The Natural History Museum”

Am fost ieri la „ The Natural History  Museum”, un super muzeu pe care vi-l recomandand tuturor. Mai fusesem o dată cu un grup maricel de prieteni dar acum invitaţia a fost atât de „sexi” încât nu am putut să refuz. Niciodată nu am crezut că o întalnire la un muzeu, printre schelete şi animale moarte, se poate transforma in ceva romantic sau poate fii o sursă bună de cunoaştere a celuilat. Până ieri nu vazusem partea „erotică” dintr-un muzeu, mi se părea ceva sobru, ce impune respect si capul ridicat doar să admiri exponatele.

Clădirea pe dinafară are o arhitectură impresionantă, plină de grifoni şi sculputuri parcă rupte din altă lume, ai impresia ca toate animalele mistice s-au întors in timp si veghează pacea muzeului iar uşa principală face trecea int- o altă lumea. Cum intri eşti întamplinat de un imes schelet al  balenei albastre, atârnată de tavan, parcă pusa acolo sa iţi arate cât de mic eşti tu ca om pe un pământ atât de mare. Trei nivele de istorie  a vieţii te asteaptă să le descoperi şi un nivel de „mister” se afla lânga tine, ţinundu-te de mână. Ce e mai frumos decât sa îi dai puterea celuilat, aşa că l-am lăsat pe el să aleagă drumul şi ce vom vizita.

Pasionat de artă şi fotografie, total opus hobby-urile mele, l-am rugat să facă el pozele, mie imi place a admir şi să rămân cu imaginea vizuală in minte toată viaţa.

Aţi observat vreodată cum se transformă un barbat in faţa unui prădător chiar dacă este  impăiat  şi dincolo de un geam? Dar să vedeţi dincolo de uimirea lui in faţa exponatului! Sa îi vedeţi partea aia ascunsă a instinctului de vânător, cum i se măresc pupilele numai la gândul ca ar putea să întalneasca aşa ceva în marime naturală? Tu să pari umită şi el, marele vânător, să iţi explice ce şi cum, să iţi evidenţieze el acum toate detaliile de la colţi până la gheare?

Şi ajungem la partea unde un simplu leu împăiat iţi poate arăta  doza de curaj din barbatul de lângă tine dacă ai timp să stai să ii analizezi pe amândoi. In condiţiile în care el a fost de mai multe ori la muzeu, nu trebuia sa îl mai impresioneze aşa tare o piele impăiată de animal mort, dar ideea de putere, luptă, supravieţuire, instinctul de vânător ascuns în ADN-ul bărbaţilor de milioane de ani, iese la iveală ori de cate ori se intalneşte cu o asemenea situaţie. E in natura lor lupta pentru supremaţie şi teritoriu.

 

Trecem de ursi, lupi, insecte si alte cele (vă recomand tuturor să vedeţi toate astea in marime naturală, e minunat sentimetul) şi am ajuns intr-o zonă „mai sensibilă”.. roci, pietre preţioase si semipreţioase. Majoritatea oamenilor au mentalitatea că barbatul caruia îi plac bijuteriile, e genul cocalar, care şi-ar atarna un lanţ de 3 kg de aur la gât. Total greşit!!!! Cand îl vezi cu câtă atenţie studiază fiecare formă a metalului, fiecare formă de cristalizare a unei roci întelegi că este un om atent la detalii. Omul acela va avea grija de fiecare dorinţă a ta şi va fi atent la tine de fiecare dată. Dacă are puterea să vadă dincolo de o piatră sigur poate să vadă şi dincolo de un om. Cand îl interesează mai mult ţara de provenienţă a aurului decat karatele lui, când platina a admirată ca e prezentată sub formă de granule mici şi nu ca valoare, atunci ai un barbat special langă tine. Plus că te ajuta să afli şi ce culori îi plac în momentul în care zăboveşte mai mult decat restul in faţa unei pietre de topaz.

E şi o lecţie de viată in toate „pietre„ astea. Presiunea pământului nu le-a împiedicat să cristalizeze şi să formeze asemenea mareţii. Din contra asta a ajutat la transformare. Nici noi, ca oameni, nu ar trebui sa ne rătăcim  şi să ne dezvoltăm în ceva frumos şi armonios, demn de admirat, ori pe strada”muzeu” ori în mână sau la mână cuiva.

Timpul, marele duşman al omului, ne presa dar tot am găsit loc să ne plimbam prin gradina muzeului, frumos amenajată, cu alei intortocheate care iţi oferă o stare de intimitate mai ales când eşti de mână cu cineva drag. Atât de drag încat îi observi mai repede cum i se schimbă culoarea ochilor decat planta adusă din Islanda, la fel de verde si frumoasă ca in tara natală.

Trebuia să plecăm aşa că ne-am întors în muzeu. Şi totuşi mai aveam ceva de vizitat. „The Moon”. O expoziţie care va ţine pana la 01.01.2020, unde este prezentată intr-un mediu absolut minuntat, faimoasa Lună. Cu un diamntru de 6m, facută de NASA, globul luminos atârnat de tavanul muzeului prezintă detaliile astrului ceresc, creeand o atmosferă de vis mai ales pentru „doi”. Ştiţi sentimentul acela cand îţi promite că ţi aduce Luna de pe cer  numai pentru tine, deşi tu nu îl crezi in stare? Ehhh eu chiar am primit-o, nu pe cea reala dar am primit jumătate de ora de stat in braţele lui, intr-un colţ retraşi, fără să spunem nimic, doar să admirăm Luna care ne veghează. Şi deşi era multă lume in jurul nostru si destul de multă galagie, parcă nu mai auzeam nimic nici unul. Eram doar noi doi si ea, atât!

Oricat de bine ne simţeam trebuia sa plecăm! Am lăsat in urmă animale, gradină, Luna si am plecat plini de putere, vise si emoţie. Fiecare om e un sinea lui un muzeu. Trebuie doar sa ai grija ce expui publicului larg si pe cine laşi sa îţi vadă exponatele valorase! Alegeţi înţelept vizitatorii!

Autor: Ana Iatan 

postări asemănatoare

ultimele postări

  1. Exista viata dupa divorţ?
  2. 50 de umbre de vânăt
  3. Tatăl fără tată
  4. Cel mai bun loc în casă pentru a face sex nu este în dormitor

categorii

On Top