O domnișoară brună, cu siluetă solidă, cu straie de in, brodate de mână, intră intr-o sură veche.

-Bună, eu sunt Maria.

-Eu sunt Ion. Proprietarul. Luați loc, se repezi sa tragă scaunul.

- Domnule Sculeanu, este adevarat că aveți 15 amante? Începe Maria brusc.

Ion Sculeanu, bărbat bine la 40 si ceva de ani, abia cărunt, om muncit, cu forme bine definite, pielea arsă de soare, și o burtă sănătoasă pornește fiecare pas cu un zâmbet larg si cald, 

care o face pe Maria să uite de ce e acolo.

- Am mai multe. Am încetat sa le număr când am ajuns la 3.

Maria a rămas blocată cu ochii în cămașa deschisă trei nasturi a lui Ion. Are un păr negru și rar peste pectoralii bine definiți și care se apropie de culoarea perelor coapte toată iarna în beci... A uitat 

că este acolo și visează cu ochii deschiși. Domnul Sculeanu pocnește din degete de câteva secunde bune să o trezească.

-Mă scuzați, mi-am adus aminte ceva. Se fâstâcește Maria, obrajii făcăndu-se vii deodată, privirea i se aprinde și încearcă zadarnic să se ascundă de ochii lui Ion, care o soarbe din priviri.

- Cum, cum atunci vă permiteți atâtea amante? Continuă Maria, cu glasul domolit.

- A, nu, ca nu le și întrețin. Numai la încălzesc patul în nopțile singuratice.. A sunat vocea lui Ion, parcă din subconștientul Mariei.

- Soția stie? 

- Stie cât știe bârfa satului. Până acum eu am tăgăduit tot.

- De ce îi faceți asta?

- Cum de ce? Cum de ce? Ion se ridică și incepe sa bată cu mâna de masă într-un tic nervos, apoi începe să se plimbe prin cameră cu mâinile sale mai lungi decât trebuie larg depărtate de

corp ca și cum urmeaza să prindă neaparat ceva în brațe.

Maria își musca buza de parcă ultima grijă a ei este să nu cadă în ridicol. Puțin îi pasă de ce clișeu este. Îl dezbracă ușor, ușor și îi măsoară toate trăsăturile. În câteva secunde îl răstoarnă

peste birou.

Ion nici nu se mai obosește să o facă atentă. Așteaptă cuminte și îi urmărește fiecare mușchi al feței, fiecare tresărire. Trăiește odată cu ea aceași fantezie..

În timp ce Ion bodogănește verzi și uscate, Maria și-a pierdut interesul și viseaza în continuare ce i-ar face după ce ar zbura toate obiectele de pe birou. O trec un milion de fiori. Nu mai e

doar carnal, a intrat in fiinta ei... Ii stăpânește setea și foamea. Ține loc de somn. Corpul își pierde fragezimea și un val de tsunami îi ridica parul fin pe pielea acum

un milion de buburuze.. Se leapădă de eșecuri, de frici. Uită ce fel de femeie este și ce așteptări are lumea de la ea. Ochii i se opresc asupra lui și vizualizează în timp real cum el, acest necunoscut,

vine și rupe hainele de pe ea cu dinții...

Nu știe cât a trecut... Se trezește cu Ion îngenuncheat in fața ei. Vrea cu toată tăria ființei să nu îl ignore, dar alunecă ușor în vis. Este fetița în prima zi de școală, înțelege că este femeie,

primește prima floare, descoperă dragostea și tristețea, învăța ura și gelozia, renunță ca apoi să se iubească pe sine, toate în același timp. E copleșită ca o supradoză de heroină. 

-Vrei un pahar de apă?

-Nu, sunt bine. Se întrebă de ce nu pune întrebările potrivite. Poate să îi arate dacă nu sunt de ajuns cuvintele...

Îi atinge genunchii ușor cu o naturalețe ce o incomodează. Vrea să se întoarcă la vis neapărat, dar nu poate... Simțurile nu o mai ascultă, au luat-o la sănătoasa. Salivează precum câinele

lui Pavlov. Fiori concentrici coboară spre brâu in jos, valuri, valuri. Organul capabil de excitatie orgasmică s-a mutat pe genunchi sub mâna lui. Se teme sa nu facă vreo mișcare, pentru că știe

că va fi aceea de a-i sări la gât. Să muște, să zgârie ca un animal prins in cursă...

Ion îi intuiește fiecare tresărire a mușchilor de la ochi pana la călcâie. Urmărește intens și cu interes. Nu s-au mișcat de minute bune, zac însă fiecare prins în mintea sa ca intr-o inchisoare...

O sărută pe frunte aproape părintește, apoi o ia de mâini. Ale lui sunt calde, ale ei reci. Ea își face griji pentru lipsa sângelui: "oare unde s-o fi dus? El se simte placut înfiorat..

Vrea sa îi spună ce gândește..Vrea întinsă pe birou, pe jos, lipită de perete si tratată ca pe o bucată de carne, dar știe că nu i-ar putea-o spune nici dacă însăși viața ei ar depinde de asta.

Ion însă nu e conștient de frica ei și a inceput să urce mâna deasupra genunchiului. Ochii îi ține ațintiți în ai Mariei.. Mâna urca mereu sia mereu...Maria simte cum corpul nu-i mai răspunde la comenzi. Vrea demult să îl plesnească, dar nu poate mișca nici macar ochii. Nu că vrea, vrea, dar are instinctul ăsta. Corpul i se relaxează și se enervează brusc că între ei doi stau o grămadă de haine.. Duce mâna acolo unde sângele lui se strânge vizibil..Ca pe-o confirmare. Se convinge repede că nu e un vis

și cu mainele tremurânde începe să îl descheie la cămașă. Vreme de o secundă zboară ca într-un carusel, timp în care toate obiectele de pe birou zboară izbindu-se de perete. În sfârșit. 

Tremură carnea pe ea de nerăbdare, dar el deodată parcă are tot timpul din lume...O sărută in timp ce o dezbracă..Pe gură, pe bărbie, pe gât și tot coboară...Nu se oprește până la degetele de la picioare

și acolo găsește parcă și încă mai mult timp să zăbovească.. Se ridică, o sărută apasat pe buze si o strânge tare de tot de mijloc.. Maria savurează durerea și se trezește spunand:

-Loveste-ma!

Fața lui Ion abia se modifică. Stie ce vrea. O lovește ușor la inceput, apoi in timp ce mărește ritmul, tot mai tare...

Maria își așează părul în timp ce închide ușa la șură.. Își pune întrebări cu privire la interviu. Va trebui să pună intrebari pertinente ca apoi să răspundă tot ea la ele.. Dar e mulțumită.. Scoate oglinda

și caută în gând locul unde a pus fondul de ten să ascundă ochiul vânăt....