Exista viata dupa divorţ?

Există viaţă după divorţ? Cei care au experimentat asta vor putea să raspundă iar care speră la asta pot doar să creadă. În zilele pe care le-am petrecut în ţară mi-am dat seama de diferenţa enormă între generaţiile de femei. Bunica zicea că ea cand are o şosetă ruptă o coase nu o aruncă. Teoretic sună bine dar ce te faci când şoseta e atât de ruptă şi de cusută încat nu poate fi reparată? Preferi să mergi desculţ decât să te mai incomodeze şi ea.  Sunt oare pierdute valorile morale ale înaintaşilor noştri?

Sincer dacă analizez viaţa de cuplu a multor relaţii din generaţiile precedente, observ că dacă aveau şi ei puterea  noastră, aveau curajul să înfrunte realitatea şi să nu se mai teamă de gura lumii, la fel ar fi procedat. Numai că parinţii noştri se temeau mai mult de societate decat o facem noi.

 Aş putea spune ca suntem o generaţie de “nesimţiţi” care îşi caută fericirea cu riscul stigmatului de “divortat”.

 

Rata divorţurilor a crescut alarmant în ultimul timp şi toată lumea dă vina pe libertatea şi lipsa de implicare a tineretului în relaţii. E mai usor să renunţi decât să repari. Personal cred că e cea mai mare prostie pe care am auzit-o. Sunt sigură că nimeni nu se însoară sau mărită de dragul de a fi căsătorit iar cei care o fac din interes nu au nici un interes să divorţeze. Nu vorbim despre cazurile unde sunt sume mari de bani de împarţit, noi suntem oameni normali cu 2 covigi in buzunar.

În toată drama asta cele mai “triste” sunt femeile cu copii. Majoritatea au impresia că nu mai există viaţa după divorţ dacă ai un copil… am auzit pe cineva zicând:

- Cine te mai ia pe tine, tu crezi ca iţi va putea iubi cineva copilul aşa cum o face ta-su”?

Da, cred că da, cred că poate…şi dacă nu poate o să rămân singură decat într-o relaţie toxică ce poate afecta psihicul copilul? Parinţii noştri nu întelegeau ideea de “copil maltratat psihic”. Tata era şeful în casă, mama gospodina şi copii cei care nu aveau nimic de spus şi cei care trebuiau să se conformeze regulilor. Caţi dintre voi nu aţi asistat la certuri în familie care v-au traumatizat? Câti dintre voi nu şi-au dorit doi parinţi separaţi dar fericiti? Mulţi vor spune că nu, foarte bine, nici acum nu toată lumea divorţeaza, dar cei care vor zice da? Ce facem cu ei?

 

Cred ca avem mai multa putere să ne eliberam pentru că generaţia noastră nu are tipare, suntem mai open-mind decat bunica si mama. Pe Facebook, apar mereu postări în care femei disperate cer ajutorul şi sfaturi pentru a ieşi din relatii toxice iar cea mai comune întrebari sunt:

- Cum faceţi faţa atacurilor partenerilor?

- Cum să mai ai încredere în cineva?

-Aţi găsit pe cineva care să vă accepte cu copil?

 De parcă acel copil e ceva rău. Indiferent ce fel de părinte singur esti, trebuie să înţelegi că dacă tu eşti bine şi fericit şi copilul tău va fi. Pentru că instinctul de părinte nu te lasă să alegi pe cineva care ii face rău celui mic.( O să spuneţi că sunt destui nebuni pe lume care nu se vor încadra în tiparul meu, total de acord, dar noi vorbim despre oameni sănătoşi la cap  ). Dacă eşti sincer şi nu te ascunzi ai să găseşti ce cauţi…un partener pentru tine şi un viitor părinte pentru copilul tău. Dragostea apare în timp, ca şi într-un cuplu, nu poţi cere celuilalt să îţi iubeasca copilul din prima, doar să îl accepte şi cu timpul totul se va aşeza cum trebuie.

O familie se clădeşte greu şi cere comunicare, sacrificiu, întelegere, toleranţa, iubire…dar când toate astea dispar şi rămane doar obișnuința suferinţei, te transformi într-un zombie uman golit de suflet într-o relaţie toxică pentru tine şi copii tăi.

Ai curaj, există viaţă după divorţ!

 

postări asemănatoare

ultimele postări

  1. Level 3 Air Source Heat Pumps Skills GRATUIT (pentru cine are NVQ Level 2 plumbing sau 3 ani experienta)
  2. Cum devii electrician calificat cu sau fara experienta (fast track)
  3. NVQ Level 2 constructii în rate (card imediat)
  4. NVQ Level 2 constructii în rate (card imediat)

categorii

On Top