Reforma fiscală. Sau cum revenim la grija zilei de mâine.

de D.V.

 

Reforma fiscală

Diaspora se confruntă cu diferite probleme în țările în care trăiesc. Între timp, restul românilor își ocupă timpul cu trăitul în minunata țărișoară. Și ce trăit! Nici nu se știe încă sigur cum e cu legile justiției, că deja trecem la altceva. Evident, nu e de ieri, de azi, problema. Se știa că urmează încă de anul trecut. Dar odată ce a început anul, a început „distracția”. Vorbim desigur de reforma fiscală.

Ce presupune aceasta? Ei bine, e o sumă de măsuri legislative. Reforma fiscală adună Legea salarizării bugetarilor (Legea-cadru nr. 153/2017), Legea Pensiilor (Legea nr. 263/2010 actualizată în 2018) și Codul Fiscal (în vigoare de la 1 ianuarie 2018). Acum desigur, o reformă fiscală ar fi trebuit făcută demult. Însă modul în care actuala guvernare a făcut-o lasă mult de dorit.

Principala măsură introdusă de reforma fiscală este trecerea contribuțiilor personale la asigurările de sănătate și pensii la individ. Bine, în practică tot angajatorul le plătește. Însă dă bine să vezi fluturașul de salariu cu suma brută. Acuma mulți uită că din aia rămâne mult mai puțin în mână. Dar au crescut salariile? Au crescut, evident. Pe hârtie. Mai ales la bugetari.

Foarte „drăguț” este că majoritatea bugetarilor au trecut de fapt printr-o scădere. Pentru că s-a modificat modul de calcul a contribuțiilor. Chiar și cu mult trâmbițata creștere de 25%, mulți au văzut de fapt cel mult un 3%. Salariile mari se pare că au scăzut. Și ce dacă? La urma urmei unele dintre acele salarii de mii de lei chiar erau justificate. Că doar erau funcții de conducere, cu răspundere, nu? Dar nu, să dea bine la public, scădem salariile „nesimțite”.

Salarizăriile și bugetarii. Nimeni nu știe ce și cum.
Foto: economica.net

Parcă nu-i chiar bine

Reforma fiscală din România anului 2018 lovește foarte greu într-o categorie aparte. Ne referim la acei oameni care lucrează cu mai puțin de normă întreagă. Conform estimărilor ANAF, vorbim de circa 200.000 de contracte cu jumătate de normă. Și încă de câteva ori pe atât în ceea ce privește contractele de prestări servicii. Să nu mai vorbim de cei care activează în profesii liberale.

Nu contează, totul este bine, ne spune guvernul PSD. Bine, se tot schimbă, așa că nu știm cât e de credibil. Dar asta e altă discuție. În schimb, se pare că tovarășa Olguța Vasilescu, ministrul muncii și solidarității sociale, e vedetă în filmul acesta. Reforma fiscală este strâns legată de salarizările din sectorul public, păstorit de doamna Vasilescu. Dar apoi se pare că a cam uitat partea cu solidaritatea socială.

Contribuțiile au fost mutate în așa manieră încât e un haos total. Un haos așa mare încât Declarația 600, principalul mijloc de declarare a veniturilor pentru calcularea contribuțiilor, a fost amânată. Este foarte posibil să fie scoasă de tot, dar speranța aceasta e momentan mică. De ce spunem că este haos? Pentru că trecerea declarării veniturilor pentru contribuții la angajat a bulversat cu totul serviciile de contabilitate. Pentru că nimeni nu știe exact ce și cum se calculează.

Mai mult, incertitudinea asta este o contribuție majoră la creșterea monedei euro în fața leului. Fug investitorii ca de dracu’ în momentul de față. Nimeni nu știe exact ce trebuie să facă, însă guvernul insistă cu reforma fiscală. Dacă se poate numi reformă din moment ce bagă pe toată lumea în ceață. Dar Olguța Vasilescu ne asigură că totul este bine. Desigur, fiind o persoană publică de încredere, evident că o vom crede, nu?

Începe absurdul

Acum ca idee, nu e rea trecerea contribuțiilor de la angajator la angajat. Însă ar trebui făcută cu cap toată această treabă. Nu e cazul, dar încă sperăm. Însă pe lângă haos, începe absurdul. Întrucât noua abordare introduce plafoane, oricine poate constata cu surprindere că trebuie să aducă bani de-acasă. Da, ați văzut bine. Pentru cei care lucrează cu mai puțin de jumătate de normă, asta e situația cu care se vor confrunta.

Motivul e halucinant. Indiferent de câte ore pe zi se lucrează, contribuțiile se calculează la salariul minim pe economie. Deși în majoritatea cazurilor, un contract cu jumătate de normă sau mai puțin nu aduce un salariu apropiat. Ideea e că dintr-un 950 lei brut, s-ar putea ca salariatul să rămână cu câteva sute de lei. Cu câteva excepții punctuale, precum studenții. Restul sunt contribuții de asigurări sociale, sănătate și pensie. De ce se întâmplă asta? Pentru că incompetența este la rang de artă, o spunem răspicat.

Dacă apar situațiile astea, doamna Vasilescu spune clar că angajatorii sunt de vină. Pentru că n-au vrut să mărească brutul suficient de mult. Din motiv de lăcomie. Dar se pare că se înșeală puțin. Se mai întâmplă. La ea, ce-i drept, cam des. Dar e fain așa, dai vina pe altcineva. Nu e nicidecum actuala guvernare de vină pentru că nu a corelat niște chestiuni din legea salarizării cu schimbările din codul fiscal. Dar na, reforma fiscală trebuie să continue. Va fi însă interesant când vor începe să dispară contractele pe mai puțin de normă întreagă. Cât de tare s-au străduit toate guvernările precedente să reducă munca la negru. Și cât de mult vor da înapoi cu aceste măsuri total neinspirate.

Salarii pentru voturi

Problematica în ceea ce privește reforma fiscală e complicată. Nu insistăm asupra detaliilor, pentru că acestea se găsesc. Mai mult, se tot schimbă de la o zi la alta. Nu-i bai, doar oricum mai descoperim câte o problemă. Nu e ca și cum măsurile legislative trebuie gândite înainte. Nu e ca și cum ar fi necesar un studiu de impact sau unul de fezabilitate. E prea de tot, se pricep pesediștii prea bine să se mai complice cu așa ceva.

Din păcate e ușor de înțeles de ce au fost impuse aceste măsuri. Motivația este evident una  politică. Anul următor urmează prezidențialele, prin urmare și motivația este una electorală. Vor putea spune că au crescut salariile bugetarilor. Și vor putea spune că au impus asta și în mediul privat. Ce mai, practica dâmbovițeană de salarii pentru voturi.

Numai că de data aceasta nu le va ieși. Va constata lumea că nu prea sunt bani pentru aceste salarii. Și nu vor fi nici pentru asigurările sociale, sănătate sau pensii. Pentru că vor dispărea contractele vizate. Nu-i bai, de data asta au pe cine da vina. Guvernul PSD va putea spune, ca acum de altfel, că de vină sunt angajatorii. Acum nu mai contează că e o minciună. Dar vor fi destui care încă vor mai crede. Nu își pune din păcate nimeni problema de conflictul creat între patronate și sindicate. Nu se gândește nimeni la conflictul social.

Că se bulversează foarte tare mediul privat din cauza acestui conflict nu prea contează. Atâta timp cât pesediștii adună voturi, se pare că totul e bine. Și între timp noi o ardem la rece cu chestiuni elevate, precum legile justiției. Și acelea sunt importante. Dar mai presantă este reforma fiscală.

Crește instabilitatea, scade natalitatea. Foto: adevarul.ro

Din nou la grija zilei de mâine

Guvernarea PSD a provocat instabilitate politică de când s-a instalat. Și nu ne limităm la vreuna din variante, fie Grindeanu, Tudose sau Dăncilă. Dincolo de reforma fiscală sunt și alte probleme. Dar toate se leagă de instabilitate. În ultima vreme ROBOR a trecut de 2%. Astfel, toate ratele la creditele în lei au devenit oscilante în ultimele luni. Acesta este cazul fericit. Mai grav este când nu mai scade ROBOR. Atunci avem rate ridicate. Economia sigur va mulțumi, în ansamblul său, pesediștilor care visează solidaritate socială.

O remarcă interesantă a apărut în presa românească azi. Este făcută o legătură interesantă între instabilitatea politică și scăderea natalității. E legitim argumentul. Instabilitatea politică atrage automat instabilitate economică. Astfel, când grija zilei de mâine e cea mai importantă preocupare, atunci nu e de mirare că nu le arde oamenilor de făcut copii. Interesant este că perioadele de natalitate scăzută corespund guvernărilor social-democrate. Oare de ce?

Și apoi se miră guvernanții că pleacă lumea din țară. Se pare că au fost inspirați cei care au emigrat spre alte meleaguri. Pe lângă oportunități mai bune, aceștia găsesc dincolo și stabilitate. E puțin mai greu la început, dar măcar nu ai grija zilei de mâine odată ce te-ai pornit.

Între timp ce unii se gândesc dacă trebuie să aducă bani de acasă pentru a-și plăti dările, Uniunea Europeană a ajuns să ia notă de problema legilor justiției. Cam târziu, ce-i drept. Însă poate pe acel front se rezolvă ceva. Pentru că pe cel legat de reforma fiscală, slabe șanse să se știe ceva sigur anul acesta.

 

 

INSCRIERE GRATUITĂ LA CURSURI DE FORMARE PROFESIONALĂ

Lasă un răspuns