România, mai interesantă ca oricând. Sau cum ne facem de râs

România, mai interesantă ca oricând

Viața în România rar a fost mai interesantă. Actuala perioadă ar provoca un episod de Schadenfreude acelor chinezi care au inventat zicala „să trăiești în vremuri interesante”. Ce poate fi mai interesant decât 3 guverne în 7 luni? Deja ne plictisisem de celelalte două. Chiar și fostul premier Tudose avea mai mereu o privire plictisită când mai apărea la televizor. Dacă și premierul e plictisit, cum să nu fim și noi?

Ei bine, vremurile interesante continuă. Ce țară europeană se mai poate lăuda cu așa „stabilitate” politică? Evident, nimeni nu se compară cu noi. Am ajuns la al treilea guvern de la alegerile din 2016. Desigur, nu punem la socoteală și interimatele, ar fi prea de tot. Dacă tot ne „distrăm” cu guvernele, poate de data asta trec și legile justiției. Vorbim, desigur, de acele minunate exemple de demersuri legislative. Acel pachet de legi care va reforma în întregime justiția în România. Vom fi vârf de lance la nivel european. Ce alt stat membru al Uniunii Europene ar reforma astfel justiția?

Din păcate, aceste legi de-a dreptul „revoluționare” prin conținut, nu sunt foarte populare, se pare. Ei na, acum nu oricine poate aprecia geniul din spatele acestor legi. Nu oricine poate vedea inspirația cvasi-divină în măsurile favorite ale domnului Dragnea. Mai ales pe cele care favorizează faptele de corupție. Aceste măsuri sunt de-a dreptul vizionare. Ei na, ce dacă îl favorizează și pe el sau pe alții care sunt, să zicem, „certați cu legea”? Nu sunt și ei oameni? Care-i problema dacă Dragnea ar avea voie să conducă pe față, oficial, guvernul după aceste legi? Ce-i drept, lipsesc câteva amendamente, dar eficiența PSD va remedia aceste lipsuri curând. Imediat după ce trec legile. Desigur, dacă nu cumva pică și guvernul acesta din cauza lor.

Doamna Viorica Dăncilă, prim-ministru desemnat, în plin avânt revoluționar

Noul prim-ministru, o vizionară

Dar nu există motiv de îngrijorare. Aparent, de această dată domnul Dragnea, acest geniu din umbră (sau era reflector?) a găsit soluția. Propunerea PSD, acceptată de președintele Iohannis, este doamna Viorica Dăncilă. Fostul europarlamentar este o apropiată a președintelui PSD. Atât de apropiată încât este colegă de acuzare cu acesta într-un proces sau două. I-a împrumutat domnului Dragnea chiar și o asistentă de-a sa, din cauza căreia acesta este anchetat pentru instigare la abuz și alte fapte conexe. Evident, sunt niște răutăți. Domnul Dragnea nu are cum să fie vinovat, doar e imaculat. Și ce dacă este condamnat cu suspendare pentru fraudă electorală? Acea sentință a fost poliție politică, este evident pentru toată lumea. Cu câteva mici excepții, un exemplu fiind, poate, toți cei care nu sunt membrii PSD?

În orice caz, domnul Dragnea nu a mai repetat „greșelile” din trecut în numirea premierului. De data aceasta, pentru a-și trece proiectele de lege favorite, a ales o persoană de încredere. Considerăm că doamna Dăncilă este un personaj revoluționar, perfect potrivit pentru a îndeplini sarcinile de partid…adică de guvern. Da, guvern am vrut să spunem. Doamna Dăncilă are în spate un bogat repertoriu de intervenții în Parlamentul European. Mai ales în ceea ce privește discreditarea protestelor de anul trecut. Că doar au fost pline de violențe provocate, evident, de huligani și/sau elemente subversive. În ciuda patosului (in)existent în discursul său, Parlamentul European a fost mai greu de convins decât se aștepta. Măcar a încercat.

Viziunea viitoarei prim-ministru este evidentă în politica externă. Deschiderea doamnei Dăncilă pentru toate culturile s-a văzut când s-a referit la Iran și Pakistan ca state membre ale Uniunii Europene. Cârcotașii au râs de ea, însă doamna Dăncilă ne prezicea de fapt viitorul. Ce-i drept, poate într-o lume paralelă, dar este de apreciat oricum.

Onorabilul Shinzo Abe, premierul Japoniei, întâlnindu-se cu Iohannis, după ce i-a dat peste cap programul

Nu poți mulțumi pe toată lumea

Numirea doamnei Dăncilă este de bun augur. Desigur, mai mult pentru domnul Dragnea decât pentru România, dar să nu fim cârcotași. Totuși, se pare că demisia precedentului premier a fost puțin defazată. Rugat insistent să-și dea cât mai repede demisia, domnul Tudose a fost ieri blamat pentru că a făcut-o prea repede. Aparent nu poți mulțumi toată floarea pesedistă întotdeauna. Motivul este unul bizar.

Aparent, demisia a venit chiar cu o zi înainte de vizita onorabilului Shinzo Abe. Nu trebuie să ne facem griji, nu e un personaj important. Este doar primul ministru al Japoniei. O țară care este cunoscută pentru accentul pus pe protocol și etichetă. Dar acestea sunt detalii. De ce sunt nemulțumiți pesediștii, e greu de înțeles. Nu e ca și cum premierul japonez nu ar fi fost primit oficial. SPP-ul era de față, să asigure paza, ce-i trebuia mai mult? Onorabilul Shinzo Abe și-a văzut liniștit de treabă. A vizitat Muzeul Satului. Apoi a dat de mâncare la porumbei în București înainte să se întâlnească cu Iohannis. Întâlnirea cu premierul interimar sau desemnat i-ar fi stricat ziua. Aceștia erau oricum ocupați cu venerarea președintelui PSD… adică erau în consfătuiri.

Desigur, nu toți sunt de aceeași părere. Zeci de români i-au trimis premierului japonez mesaje prin care și-au cerut scuze. Nu știm exact pentru ce, nu e ca și cum ar fi fost ignorat. Mai mult, președintele Iohannis și-a schimbat programul pentru a se întâlni cu el. Totodată, onorabilul Abe nu a comentat nimic de această temă. Ce-i drept nu a zis nimic de vizita în România, deși a comentat favorabil vizitele din Bulgaria și Țările Baltice. Cine știe, poate acest fapt i-a determinat pe unii români cârcotași să își ceară scuze. Fără motiv, evident, nu e ca și cum ar fi puține gafe diplomatice mai grave.

Nemulțumiri, dar de ce?

Totodată, nemulțumirile sunt manifestate și la adresa președintelui Iohannis. Desigur, protipendada PSD este perfect mulțumită de numirea doamnei Dăncilă. Evident, doar a propus-o Dragnea. Dar opoziția, societatea civilă, presa pe-alocuri, îl critică. Mulți români, votanți de altfel când o cere ocazia, îl declară chiar trădător. Nu înțelegem de ce. Nu prea avea de ales oricum. Deși a mai refuzat anterior o primă nominalizare, nu a avut motive și acum.

Pe de altă parte, nemulțumirile unora vizează lipsa de curaj a președintelui. După aceștia, Iohannis ar fi trebuit să declanșeze alegeri anticipate. Aparent, acum ar fi momentul îndepărtării pesediștilor de la guvernare. Nu e ca și cum președintele ar avea ceva de pierdut din așa ceva, nu? Desigur, sunt cârcotași aceia care îl acuză de politicianism. Îl acuză că ar lăsa PSD la guvernare pentru a le da ocazia să se compromită în întregime. Această explicație nu rezistă, nu e ca și cum anul viitor ar fi alegeri pentru președinție. Nu e ca și cum Iohannis ar câștiga ceva din guvernarea PSD…

Mai de neînțeles sunt mulți dintre cei care promit că vor ieși la proteste. Poate că se vor ține de promisiune de data asta, nu ca la alegerile din 2016, când au fost prea ocupați cu (orice) altceva. Însă halucinant este că unii alegători care au votat cu PSD sunt nemulțumiți. Dar cum? Nu a îndeplinit partidul social-democrat, alintat cu afecțiune de unii cu apelativul „ciuma roșie”, toate obiectivele? Ce-i drept, încă nu l-au scos pe Dragnea curat ca lacrima, dar urmează. Cum pot acești votanți să fie nemulțumiți? Și cum îl pot suspecta pe Iohannis că i-ar ține pe pesediști la guvernare doar pentru a le da o lecție?

INSCRIERE GRATUITĂ LA CURSURI DE FORMARE PROFESIONALĂ

Lasă un răspuns