RUGĂ CĂTRE DUMNEZEU

Imagini pentru ruga catre dumnezeu

 

 

În zilele de Crăciun – intenționat alese – la Cabana Ciuciu din masivul muntos Pietrosul, a fost convocată o adunare a ateilor și necredincioșilor cu dezbatere largă pe tema ,,Există sau nu există, Dumnezeu !,, Au fost invitați și doi lectori din Albania ,recunoscută țară atee, care să conferențieze și să servească drept bază pentru discuți. Erau în total vreo 30 de participanți, condiții de cazare excelente, atâta doar că locația era undeva în creștetul munților, unde se ajungea mai greu, calea de acces fiind dificilă. Timpul era minunat, udătură și potol erau din abundență, atmosfera destinsă, lipsită de slogane ,, nu e voie,, ,,nu se cade,, ,,e păcat,, etc. Ce mai, era permis orice, participanții simțindu-se în al nouălea cer – adică bine, fără … cer. Lectorii s-au întrecut în demonstrații și teorii contrazicând doctrina creștină a existenței lui Dumnezeu, iar discuțiile participanților au fost pe măsură. Zilele s-au scurs într-o atmosferă mai mult decât plăcută, presărată, după cum era și de așteptat , de picanterii de tot soiul …dar un comunicat radio, i-a atenționat că se apropie o furtună puternică cu ninsori și viscol și că ar cam trebui să coboare , cât se mai poate circula. Prea se simțiseră bine personajele noastre, așa că trecură la făcutul bagajelor și pregătirile de plecare , cam fără tragere de inimă, Vreo 10 mai fricoși, au plecat de urgență până la funicular – la vreo 4 km – de frica furtunii. Ceilalți n-au vrut să renunțe la încă o noapte de pomină, așa că au mai rămas. Dar n-a fost să fie bine. Peste noapte, furtuna s-a pornit cu atâta forță încât pur și simplu a distrus cabana. Oaspeții îngroziți și-au luat la repezeală ce au apucat și au încercat să găsească poteca către funicular. Ninsoarea viscolită a șters însă orice urmă de acces,astfel încât se mergea la întâmplare, pe bâjbâite. După vreo două ore de mers pe frig și întuneric, două tinere au început să plângă, apoi încă trei doamne și un bărbat. Disperarea îi cuprinse pe toți, iar cei care încă rezistau, o făceau de frică și nu de curaj. Se țineau unul de altul, ca să nu se piardă careva pe drum și la un moment dat, s-au prăvălit cu toții într-o râpă.
–Doamne, Dumnezeule, ce facem acum ? scânci o femeie.
La auzul cuvântului Dumnezeu, cei care altădată ar fi sărit ca arși, acum tăcură mâlc.
–Doamne, sunt tânăr și am acasă 2 copii, nu te îndura, mai zise unul cu o luxație la picior.
–Mie mi-ai zis că ești cavaler, procletule – bâzâi o pițipoancă de alături.
Deodată simțiră cum suportul de zăpadă pe care stăteau lunecă ușor la vale. Momentul a declanșat o suită de murmure și șoapte , de invocări și rugi către Dumnezeu. O femeie mai în vârstă a dat tonul
–Doamne dacă exiști cu adevărat, fă-ți milă de noi și nu ne prăpădi !
–Poate te aude Dumnezeu și ne scapă, blufă un zevzec pe jumătate beat. Rugați-vă toți odată.
Ca la o comandă toți începură să se roage cu voce tare.
–Te rugăm Doamne, ajută-ne și vom crede în tine
— Ne auzi Doamne ?????
Și atunci se întâmplă minunea. Din înaltul cerului, se auzi un glas puternic baritonal :
–Vă aud, sigur că vă aud.!
–Și ne ajuți Doamne ? – întrebară toți într-un glas
— Bă, eu v-ș ajuta dar …știți este o problemă , tună din nou glasul din înalturi – cum să vă ajut, dacă EU NU EXIST ????

Leave a Reply

Centrul de preferințe pentru confidențialitate

Necessary

Advertising

Analytics

Other