Sport în școli, dintr-o extremă în alta

de A.V.

 

Sală de sport cu condiții acceptabile, o raritate în România

Sport în școli, dintr-o extremă în alta

În România revine periodic în discuție numărul orelor de educație fizică și sport pe care elevii trebuie să le aibă. Pe hârtie pare frumos când se promite că vor fi 3, 4 ore de sport. Să fie sport, mai contează condițiile? Ba mai mult, după ce a fost scos de la BAC pentru că se dădeau prea ușor note de 10. Acum s-a venit cu ideea obligativității sale, pentru cei apți.

Ce facem cu cei care nu au aptitudini sportive? De ce nu se introduce ca probă obligatorie și muzica? Melodicitatea ajută și ea la dezvoltare. Dar pictura? Dezvoltă imaginația. Hai să obligăm toți copiii apți să se pregătească pentru BAC-ul sportiv. Sigur așa vom crește popularitatea mișcării, sportul de masă va înflori și vor curge din nou râuri de medalii olimpice, mondiale și europene.

Mai multe ore de sport unde toaletele sunt un lux?

Printre motivele invocate se numără sedentarismul generațiilor actuale de copii, care petrec prea mult timp în fața calculatorului, televizorului… De la sedentarism, automat discuția curge către obezitate. Trebuie să mărim numărul de ore de educație fizică și așa sigur vom scăpa de aceste probleme.

Dar unde ținem aceste ore? Sunt multe școli în România care nu au sală de sport. Folosesc o sală de clasă improvizată sau fac educația fizică printre bănci. Sunt școli unde și toaletele reprezintă un lux.Vestiare și dușuri? Ce-i cu pretențiile astea? Doar nu trebuie să dezvoltăm și igiena… Lasă-i în suc propriu până la finalul orelor dacă au „norocul” să facă sport la începutul zilei. De mirosul din clase de după aceste ore ce să mai zicem? Iar dacă ora de educație fizică e ultima, se schimbă elevii și sunt ca noi. Contează dacă pleacă încălziți și afară e frig? Farmaciile n-ar face un ban cinstit cu medicamentele de răceală?

Da, mișcarea ajută la dezvoltare. Da, este sănătos pentru cei mici să nu stea toată ziua în fața calculatorului. Dar mișcare cu forța? Atunci când devine obligatoriu, sportul poate să nu mai fie așa atractiv.

Norme?

Din amintiri, am avut tot timpul „noroc” la profesorii de sport. De la o doamnă în prag de pensionare care venea cu caietul de norme. Trebuie timpii ăia… Recunosc că m-am numărat printre acei elevi care nu putea să scoată nicicum baremul la viteză. Pur și simplu nu o aveam în picioare. Iar rezistența… altă distracție. Alergatul în cerc pentru nu știu câte ture mă termina. Plecam tot timpul cu dureri în zona abdominală după ce mă forțam. Dacă mă punea cineva să alerg după minge, era altă „mâncare de pește”. Aia puteam să fac destul de bine.

Săritura în lungime de pe loc… Nu am înțeles niciodată ce beneficii aduce, în afară de pus în pericol genunchii. Eventual și partea dorsală dacă nu reușeam aterizarea. Dar pentru că îmi dădeam silința, nu mi se strica media. La gimnastica pe saltelele îmbâxite și cu o „aromă plăcută” mă mai descurcam. Bine că nu ne obliga să stăm în cap. Iar săritul caprei mi-a pus întotdeauna probleme, mai ales la coordonare. E drept că am avut și ceva probleme la unghiile de la picioare. Din acest motiv mi-era tot timpul frică să nu mă lovesc.

Motivația și pregătirea profesorilor

Apoi am dat de un antrenor de atletism. Altul care ne punea să alergăm, de oboseam deja după încălzire. Ne mai dădea și câte o minge uneori. La băieți cea de fotbal, iar la restul, cea de baschet, că aveam panouri în curte. Ne dădea doar mingea, că de învățat elementele de bază nu îmi aduc aminte să o fi făcut. Aveam o colegă legitimată la un club școlar din oraș, iar „proful” spunea că ea știe. Am aflat ulterior, de la foste colege de club, că tatăl oferea echipamente și de aia era „profesionistă”.

În liceu n-a mai mers doar pe aprecierea muncii. Acel profesor venea cu caiețelul cu baremurile. Nu ai sărit atât în lungime? Nu ai scos timpii? Ia de aici media 8. Asta a fost în primul semestru din clasa a 9-a. Apoi în al doilea mi s-au descoperit ceva probleme cu inima și am primit scutire. Nu neapărat că mă deranja foarte tare că îmi strică media, de aia nu mai puteam. Dar ce faci cu moralul? Când știi că încerci, încerci, dar fizic nu ești suficient de dotat pentru acele norme. La matematică mai iei o meditație. La sport ce faci? Aveam și alte colege care nu excelau în acest domeniu și se stresau foarte tare la norme.

Sigur că nu se poate generaliza. Unii profesori chiar își dau silința. Unii trec peste fixurile cu normele și chiar te învață lucruri. Te ajută să te disciplinezi. Pe lângă pregătire, se mai pune problema și de motivație. E ușor să faci un program general pentru toți, același în fiecare an până te plafonezi. Dar trebuie și dăruire pentru a-ți cunoaște elevii și să încerci să îi ajuți. Numărul de elevi la o oră este deja o altă discuție.

Calculatorul se poate împăca bine cu mișcarea

Am primit calculator prin clasa a 4-a. La început era fascinant, dar am avut o familie care a pus piciorul în prag. Pentru a primi acces pe el la început, aveam de muncit atât eu, cât și fratele meu mai mare. Prima dată trebuia să citim o poveste, gen „capra cu trei iezi”. Apoi trebuia să ne însușim tainele scrisului și să facem un rezumat. Abia apoi primeam acces pentru jocuri. Și ăla limitat. Dar țin minte că în acea perioadă ieșeam destul de des afară. Ba cu gașca din jurul blocului, ba la un fotbal în curtea școlii. Dar atunci aveam acces. În ziua de azi multe sunt închise după ore.

Ca să nu mai punem la socoteală că eram un mare fan al plimbărilor. Ba chiar o stresam pe mama de fiecare dată când venea să mă ia de la grădi sau școală și o puneam să mergem pe jos până acasă. Și asta este o mișcare sănătoasă, nu trebuie să dai rezistența să bifezi mișcarea. Sedentarismul ar putea fi micșorat și dacă părinții ar avea timp să își scoată copiii la plimbări de dragul plimbărilor. Pe lângă mișcare, ajută și la dezvoltarea relațiilor. Dar sunt destule cazuri în care părinții vin obosiți de la lucru și liniștea când odraslele au ocupație este aur curat.

Copiii sunt blamați că nu fac mișcare. Dar alternative? Terenurile de sport nu sunt foarte multe în aer liber. Parcurile pot fi folosite, dar de ce să nu fie accesibile niște terenuri amenajate? Unii au oferit ca idei externalizarea orei de sport la diverse cluburi. Ba chiar în week-end. Mai puțin timp pentru elevi cu părinții? Vor face cluburile muncă voluntară? Va plăti ministerul sau se va ajunge tot la părintele-sponsor? Și dacă nu au de unde?

Cu programa ce facem?

Au fost perioade când era o singură oră de sport pe săptămână în școli. În decembrie s-a lansat o propunere legislativă de creștere a numărului de ore la 3. Plus 2 de sport competițional de la gimnaziu. Să presupunem că se rezolvă problemele de infrastructură, că se vor face chiar investiții. Sau găsește vreun ministru o baghetă magică și răsar săli de sport moderne peste tot.

Dar cum rămâne cu numărul de ore? Le mărim și încărcăm și mai mult elevii? Sau scoatem câte ceva? La ce renunțăm. În România fiecare ministru nou de la învățământ simte nevoia să își lase amprenta. Să modifice ceva. Continuitate? Ce-i aia?

Acest nou val de păreri pentru mai multe ore de sport este corelat de unii cu mărirea sportului de masă. Elevii ar trebui atrași în vreun fel spre mișcare și sport, nu obligați. E greu la o clasă de peste 20 de elevi să descoperi cu adevărat ce aptitudini are fiecare. Poate să fie unul foarte dotat pentru o ramură sportivă, dar să fie pe lângă la alta. Și să aibă ghinionul să se înceapă cu cea la care nu se pricepe, să nu mai aibă timp să-și expună talentul la cealaltă.

Și cu BAC-ul?

Dacă se rezolvă cu infrastructura și mărirea numărului de ore de educație fizică va fi un succes, ce facem cu Bacalaureatul? Băgăm sportul obligatoriu? Nu este neapărat un lucru rău să fie ca probă la alegere. Dar nu poți obliga toți elevii apți să dea un examen important la o disciplină pe care nu o stăpânesc.

Ce vor face elevii care sunt apți, dar nu au talent pentru sport? Își fac și condiție fizică, dar nu pot să stea în cap. Nu se încadrează în norme… îi picăm? Ei trebuie să plătească după goana unora de a-și face proprie imagine ca viitori salvatori ai sportului de performanță?

 

Sursa foto: portalinvatamant.ro

 

INSCRIERE GRATUITĂ LA CURSURI DE FORMARE PROFESIONALĂ

Lasă un răspuns