Era o zi frumoasă de februarie… Ajuns acasă de la muncă, fac un duș, mănânc ceva și aterizez fix pe net [:D] Acolo, îmi atrage atenția un profil interesant…

Îi trimit mesaj iar după 10 minute găsesc și răspuns…  hmmmm… interesant [:D] Începem să comunicăm puțin câte puțin încercând să ne descoperim unul pe celălalt… Fata, prin felul gingaș cu care scria, a furat o parte din mine.. și eu se pare, reușisem același lucru!

Din păcate, aflu că era în România… Pe atunci era la modă ca o fată să caute sponsor să ajungă în Anglia… și eu, cum sunt un mic Toma, nu am crezut și am început să mă îndepărtez puțin. Dar ea, se tot apropia de mine… mă “bip”-uia de acasă indiferent de oră, vorbeam cu orele, ne povesteam cele mai tâmpite întamplări… Eram unul pentru celălalt mai mult sau mai puțin. Și totuși… erau 2500 de km între noi. Încet se interesa de numele meu de familie, în fiecare zi mă suna mai mult… și … într-o zi imi spune:

• Gata, m-am hotărât: vin la tine!
  
• Eu.. te astept cu brațele deschise [:)]
  

S-a dus și s-a înscris la o agenție de au-pair și în scurt timp a și găsit o familie [:)] Între timp, eu am ajuns să vorbesc și cu mama ei… părea totul ireal! Vine și ziua în care ajunge aici… soarele era sus pe cer chiar dacă nu aveam nevoie de el… mă duc să o iau de la familie să-și petreacă weekend-ul cu mine. O culeg ca pe o floare, nu înainte să îi cunosc familia la care a venit, era real.. nu era vis… era lângă mine îi auzeam vocea, îi simțeam atingerea, îi admiram privirea… era minunat [:)]

După o zi obositoare ajungem acasă… ne punem în pat și încep să o ating ușor și să o sărut pe tot corpul… Ceva imi spunea că nu e pregatită… mă gândesc eu că poate e mai bine să aștept să nu zică cumva că asta voiam de la ea… chiar dacă… chiar si asta voiam de la ea  )) Și … mă opresc…. în capul meu… lasă că am timp pentru asta! Important e să se simtă în largul ei. Totuși era prima zi… nu conta că prin telefon mai aveam puțin și ne căsătoream  ))) Vine și dimineața… wow.. ce plăcere să mă trezesc lângă ea… nici visele nu erau așa frumoase! Mă duc jos și îi pregătesc micul dejun la pat. Fac o excepție și îi dau desertul înainte( un pupic de Bună dimineața!)

Zâmbăreața mă îmbrățișează și mă sărută… totuși ochișorii ei par puțin triști… parcă un ocean sta în spatele lor gata să se reverse. Mergem la o prietenă și ne petrecem ziua acolo.. când plecăm surprizăăăă: știi… și o întrerup… rămânem prieteni??! La care ea, mirată da! E mai bine pentru tine… eu te-aș face să suferi.

Eu mirat… hmmm … dacă nu-ți place de mine… iți urez drum bun… dar dacă ai impresia că mă bag undeva unde nu știu ce e… greșești. Eu știam ce găsesc în ea și vroiam să las timpul să rezolve restul. Totuși ea nu și nu… nu insist niciodată pentru că dacă nu lupți pentru mine, nu mă meriți… dacă eu trebuie să mă țin de fundul tău iar nu imi place… Sunt prea bătrân să alerg dupa orice fată, mai ales când pot avea orice fată… aproape orice [:)] )) Așa că mă limitez să am pe cea care mă dorește la fel de mult.

Surpriză: când ajung să o las acasă la familie, izbucnește în plâns în ultimul hal. După ce îi cer un sarut, mă sărută cu foc de mai aveam puțin și-mi lua foc buza, după care plânge cum sincer… nu am mai vazut NICI o persoana plângând!  Greu… mintea mea o ia razna… dacă nu mă vrea de ce ne despărțim?!  De ce plânge… wow.. am rămas cu un mare semn de întrebare [:)]

Am plecat îndurerat acasă… noi doi am ramas prieteni. Ziua ce vine o sun să văd ce mai face… plângea.. vai nu stiu dacă vă puteți imagina cum m-am simțit atunci… mai rău de atât nu cred că te simți nici dacă iți înșeli iubita!! Muream știind că a venit pentru mine… că acum e singură și plânge… așa că dau fuga la magazin, cumpăr flori și o sun… Alo… bună seara… simt nevoia să te văd.. vreau să vorbim puțin. Ea nu și nu.. .vaaii… nu voiam decât să îi dau florile și să știe că sunt acolo pentru ea ca și prieten indiferent … Până la urmă timpul are magia lui… Eram hotărât să îl las să facă ce vrea cu noi. Totuși nu a vrut… Mă duc, îi las florile în gard și plec. Ziua ce vine imi trimite mesaj că mai bine nu mai vorbim.

Eu sunt foarte rece la fazele astea… ii spun: bine! O anunț de ce vroiam să o văd și unde sunt florile și inchid. De atunci nu i-am mai auzit vocea. Mă tot suna din când în când și nu vorbea, voia doar să îmi audă vocea [:)] După cțiva ani…. iubirea vieții mele de pană acum lucra la un turc… Turcul ăla, vorbea cu un alt turc cum că avea o fata care cu cațiva ani în urmă a venit în uk cu gândul să țepuiască doi baieți români și că a țepuit doar unul că nu știa ce s-a întamplat cu celalalt [:)] Și așa imi place să cred că s-a îndrăgostit pe bune de mine și că am simțit bine ce simțeam.. .și că nu a putut să îmi tragă țeapă….  ))

asta este [:)] 

Autor,

Cristian Spiridon

12 Iulie 2012