El este din Somalia, o țară din estul Africii. Acum vreo 20 de ani, când el avea doar 15 ani, veniseră în satul său soldații separatiști din acea vreme, pe oamenii mai în vârstă i-au ucis, pe femeile tinere și frumoase le-au violat și luat cu ei pentru ca să le facă orice plăcere. 

Îi omorasera 3 frați, și părinții, încă nu muriseră el și sora lui. În timp ce sora sa era violată de câțiva soldați, pe el îl legaseră alții, și l-au întrebat; "Vrei să lupți alături de noi?" El le-a răspuns "NU", un soldat de rang mai înalt, îl taie pe obraz auzind acest răspuns, și-l întreabă din nou; "Vrei să lupți alături de noi?" Povestea se repetă până la a treia tăietură cu un cuțit de vânătoare, el răspunzând mereu "NU". 

A patra oară când este întrebat același lucru, răspunde; "Da, dar nu o ucideți și pe sora mea și lăsați o liberă. Nu se aștepta ca ei să accepte, dar au acceptat, ar fi făcut ei rost de alte femei mai ușor decât de alți soldați. După un an de zile cât timp a luptat alături de ei, într-o noapte a reușit să fugă de lângă ei, a călătorit doar pe timp de noapte până în Etiopia pe jos. De acolo a mers către Egipt. 

După 2 ani și 9 luni, după ce a fost bătut, violat, aproape mort de foame, de frig și de sete, a reușit să ajungă în Anglia, trecând prin Turcia și apoi mergând către nemți și într-un final a reușit să ajungă în Anglia asa cum a putut. Un an mai târziu, a reușit să dea de sora sa, plătind mulți bani cuiva de la ambasada Somaliei și a adus-o imediat și pe ea în Anglia. 

Omul ăsta era un om solid, sociabil și foarte zâmbăreț. La un moment dat l-am întrebat dacă face mișto de mine, că prea o spune cu zâmbetul pe buze. Îmi răspunde că nu face niciun mișto, zâmbește pentru că astăzi el și sora sa sunt niște oameni liberi, și nu mor de frig, foame și au unde dormi noaptea. 

M-a făcut să mă simt bine discuția cu el, pentru că eu, am trecut prin diferite momente grele de-a lungul vieții mele, dar nu se compară cu experiența sa și a multor altora ca el. De fiecare dată când voi avea o zi grea și mă voi afla în vreun impas al vieții, mă voi gândi la acel om, și-mi voi spune; "Dacă el poate zâmbi, eu de ce trebuie să fiu un tristu' p.lii doar pentru că am avut o zi mai grea ca de obicei?" Trăiască 100 de ani astfel de oameni, care au această energie pozitivă în ei și o transmit și celor care îi înconjoară!