Tu, copile cu vise mari, oare ai fi crezut vreodată că mâinile iți vor ceda din cauza durerii pe la mijlocul zilei?

Tu, copile inocent, oare știai că oasele te vor doare după ce ai stat în scaun jumătate de oră?

Tu, copile cu ochi mari, când priveai în sus și nu înțelegeai nimic, ai fi sperat să ajungi să înțelegi totul iar acum ”privești de sus în jos” și ți-ai fi dorit să nu mai înțelegi nimic?

Tu, copile rănit care cu apă aruncai pe o julitură să nu mai usture și apoi fugeai în casă, ai fi crezut că trebuie să iți continui drumul chiar dacă ești rănit la fiecare pas astăzi?

Tu, copile ce dormeai 10 ore fără nici o grijă, nu te gândeai că 6 ore de somn vor fi suficiente și uneori prea multe pentru o zi ”prea scurtă”.

Tu, copile ce strigai după mama ta ”să iți arunce ceva de la geam”, acum, la cine strigi când mama nu mai e, când tata nu mai e?

În sufletul nostru suntem copiii ăia ce erau fragili cândva și totuși invincibili, numai că acum suntem mult mai fragili și parcă suntem ”trași de un ham înainte”, iar ”lumea nu se mai oprește” ca atunci  când ”ne ascundem în spatele mamei” și lumea nu mai tace când greșești. Când ziua iți este distrusă dacă nu dormi o noapte, zilele iți sunt scurtate deși tot 24 ore au.

Copilul din noi îl regăsim în copiii pe care îi facem. Putem să fim slabi, puternici, fricoși sau curajoși dar astăzi trebuie să mergem mai departe, astăzi, trebuie să ne ridicăm din pat, să mergem la servici și nu avem voie să greșim, taxele sunt prea mari și ”totul se plătește în viața de adult...

Tu, copile, aș vrea să revii măcar pentru o zi, să uit cine sunt acum și să reușesc să mă ascund, să profit de odihnă, pentru a fi mai puternic ca adult pe ”ziua de mâine”.