Mi-am făcut curaj şi am coborat in iad - Marius Simionică povestește

O ZI CU MARIUS

June 14, 2019

Mi-am făcut curaj şi am coborat in iad - Marius Simionică povestește

Poate că titlul pare pompos, însă nu este, deloc. Între două acțiuni din proiectul nostru BEBE pentru nou-nascuti (am povestit în primul articol) am încercat să dăm și noi o mână sinistraților din Răchita, județul Alba a căror case(60) au fost distruse total sau parțial de inundații.

Am luat legătura cu Primaria din Săsciori care s-au arătat extrem de fericiți de intenția noastră și ne-a pus în legătură cu domnul Primar. Am discutat cu dânsul toate detaliile și a rămas că umplem duba cu alimente, apă, produse de igienă și curățenie plus haine și încălțăminte.

Totul s-a întâmplat în aceiași zi (luat legătura cu Primăria, Primarul, mers la cumpărături, selectat haine și încărcat dubița) a doua zi dis-de-dimineață pe la 05:00, am pornit deja spre destinație deși am fost avertizați că vom întâmpina oarecare probleme pe drumurile apropiate locului cu pricina...nu ne-a interesat, știam că oamenii de acolo au nevoie disperată de ajutor și nimic mai mult.

Am ajuns prima dată la Primarie unde am primit indicatii despre unde avea să ajungem și totodată să îl întâlnim și pe domn Primar. Era vorba de mers pe un drum principal iar la vreo 3-4km să facem stânga spre Răchita…

Am condus cei 3-4km și când am făcut stânga am crezut că am intrat într-o zonă devastată de un război, arăta ca după bombardamente… drumurile asfaltate, rupte, copaci parcă rupți de niște uriași, un râu plin cu materiale de la casele distruse, haine, încălțăminte, produse de uz casnic și cam tot ce există într-o gospodărie!

Domnul Primar ne-a așteptat chiar la intrarea pe acel drum și ne-a condus în mijlocul locului pe care eu l-am numit 'iad'. Până să ajungem în locul unde se strângeau cele primite, am văzut de toate… case la pământ (total sau parțial), mașini aduse de viitură și adunate în grupuri, oameni care încercau să curețe ce a mai rămas, copii de toate vârstele care clar constientizează ce s-a întâmplat.

Am parcat în curtea locului respectiv și ca din senin au început să vină oameni și copii… nu pentru a le da din ce am adus ci pentru a ne ajuta să descărcăm și asezăm în magazie.

Eu am intrat în dubă să le dau pachet dupa pachet și fără să fac asta intenționat le-am văzut durerea din priviri și parcă nu aveam curaj să spun sau să întreb ceva… de teamă să nu spun ceva gresit.

După ce am descărcat totul, atât oamenii cât și domn Primar, ne-au mulțumit și ne-au urat drum bun înapoi… le-am mulțumit și le-am spus că nu avem încă de gând să plecăm, nu înainte de a merge din gospodarie în gospodarie și a le transmite că români din toate colțurile lumii, sunt alături de ei, cu gândul și inima.

Nu știu câți veți avea răbdarea să citiți tot, așa că deși am mult mai multe de spus, voi încerca să scurtez trăirile. După ce am văzut situația caselor care erau extrem de murdare datorită noroaielor și faptul că nevoia mare a oamenilor erau produsele de igiena și curățenie, am hotărât să merg din nou la cumpărături.

Așa am făcut, am mers din nou, am umplut duba cu cele necesare și ne-am întors înapoi. Am descărcat și pentru că toți copiii au dat dovadă de o atitudine exemplară, am zis că trebuie să îi premiem cumva și am cumpărat cutii cu prăjituri pe care le-am împărțit tuturor.

Una peste alta, mi-am petrecut toată ziua în mijlocul acestor oameni, încurajându-i și pur și simplu îmbrațișându-i … asta am simțit, asta am făcut. Oricine dorește, este binevenit alături de noi iar cel mai simplu este să mă vedeți pe Facebook.

Mulțumesc pentru răbdare și am să revin curând!