Odată cazat Ovidu, și-a adus valiza în “noua chirie” … Trebuia acum să îi cunoasca şi pe celalţi din casă… Și-am aşezat lucrurile în dulap, a aruncat o privire în jur… Camera, era cam mică, se auzea un zgomot constant din partea boilerului… a gândit că poate trăi şi cu asta … oricum, somnul lui nu e fragil, aşa că e ok! Evident, gazda îl însoţise dealtfel să îl instruiască şi în ceea ce priveşte temporizatorul de căldură:

• Vezi că ăsta are două ace, trebuie schimbat o dată pe zi pentru că nu are reglare decât pentru două perioade în 24 de ore…
• Nu e nici o problemă, îmi arătaţi şi voi regla eu cât nu sunteţi acasă, până îmi găsesc de lucru.
•  Auzi, zise ea ironic, ştiu că ai facultate dar ştiu că aştia cu facultate de matematică, fizică, sunt cam proşti… poate or fi buni la alea ale lor da … când vorbeşti cu ei, habar nu au să spună prea multe cuvinte … şi … apropo, nu ştiu ce fel de profesor ai fost tu în ţară, director sau ce ai fi fost tu, da’ … nu prea ai faţă … nu îmi inspiri încredere, îmi pari cam … În fine, nu vreau să mă interpretezi greşit! şi plecă, întorcându-se satisfăcută, brusc precum ar pleca de pe o scenă, savurându-şi “grozăvia”, conştientă fiind de statutul dominant pe care îl  avea …

Ovidiu rămase în cameră, stupefiat… se gândea că îi va trece, că nu trebuie să cedeze şi că are nevoie să își conserve energia, pentru ceea  ce va urma. Oricum, era dezorientat de prea multe chestii noi, cum ar fi: Oyster, Tfl, Tube Map, Top-up şi alte noţiuni orientative şi elementare din bătrâna Londra!

 Camera, era mică într-adevăr, însă marea majoritate a timpului, îl petrecea în living, deoarece era larg, comunica cu bucătăria şi cu grădina de afară printr-o uşă glisantă. Avea canapea într-un colţ, cu o măsuţă de cafea, o masă mare cu scaune împrejur, arăta îngrijit, drăguţ. Dimineaţa, soarele bătea în living şi puteai savura cafeaua, însoţită de o ţigară (se fuma în living dar se aerisea uşor). Frumos …

De obicei, Ovidu era singur acasă, fiindcă toţi lucrau iar gazda, lucra deseori în schimbul de noapte, dimineaţa nu prea se întâlnea cu ea decât dacă avea să îi comunice câte ceva. Când era liberă, se mai întâlneau dar cu replici scurte, de genul: “nu prea ai şters bine chiuveta după ce ai spălat vasele”, “nu sta în casă fiindcă o să termini banii şi nu o sa mai ai de chirie şi de mâncare”, “nu ştiu de ce ai venit tu aici”, “treaba ta, cum nu îmi plăteşti chiria, ai plecat”. 

Oricum şi aşa, lucrurile astea le ştia foarte bine însă când i le “tăia” aproape zilnic i se păreau, ca fulgere ce veneau prin creier în suflet, era precum ai fi turnat gaz pe foc. Evident, își cântărea destul de bine banii numai că, ce economie să faci la ceva ce chiar nu ai? Își doza banii pe zi şi se gândea că totul arată ca o vacanţă, pentru că savura fiecare peisaj, fiecare locuşor (mergea mult pe jos) dar ştia că timpul “lucrează” în defavoarea lui şi simţea orice secundă ca trecând prin şira spinării precum nisipul ce se scurge într-o clepsidră. Dacă îl întrebai repede, sigur nu putea să îţi răspundă promt la întrebarea: “în ce zi a săptămânii suntem?”.

Vorbea zilnic cu familia la telefon, câteodată câte o oră sau de câte două ori pe zi şi căuta prin website-uri, o grămadă (nu avea laptop, dar i-l împrumuta gazda pe al ei – un gest pe care l-a apreciat şi îl aprecieză). 

Ce să găseşti de lucru într-un site, arhivizitat de sute sau mii de români pe zi?! Nici nu apuca să ia ceva de pe el că deja locul de muncă era şi luat … pierdere de timp era de multe ori. Îi dădea gazda numere de telefon de la agenţii. A fost de s-a înscris la vreo 10 cred … nici un răspuns … Îi spune gazda: “mai dă şi tu telefoane … să ştii că te ajut doar că vreau să ai din ce plăti chiria, nu că mi-ar păsa de tine”. E… era bine şi aşa, pentru că îmi oferea un ajutor, faţă de majoritatea care nici nu mă băgau în seamă…

Una din problemele lui cele mai mari, era “limba engleză …” – înţelegea tot dar nu avea “practice” să vorbească fluent (nu mai pui şi tracul începătorului).  Căuta de lucru, aştepta telefoane până la ora 10 dimineaţa, după care se ducea la cursuri de engleză, în Stratford ( puteţi găsi cel mai apropiat centru LEARN DIRECT de locul în care locuiţi), la care se înscrisese atunci gratuit, numai pe bază de paşaport. Ăsta era “traseul” lui zilnic! Între timp, a aplicat pentru testul CSCS (Health and Safety – în construcţii) …

Când scria, retrăia fiecare clipă şi preţuia mai mult ce a obţinut, decât dacă i-au fi fost “puse pe tavă”! Se recomandă în special celor noi veniţi, multă răbdare şi… nu dormiţi, fiţi vigilenţi, pentru a nu ajunge în situaţii extreme. Comunicaţi cu alţii ce au deja experienţă, culegeţi informaţiile de care aveţi nevoie, apreciind pe cei ce vi le furnizează, fără să ceară altceva în schimb. 

Aici, simpatiile şi antipatiile nu îşi au rostul ci orientarea pragmatică, poate constitui un avantaj. Lăsaţi aversiunile şi rivalităţile. Nu condamnaţi sau criticaţi pe nimeni, fiindcă e posibil, de unde şi de la cine nu te aştepţi, să vi se ivească un cadou: -UN JOB! -