A … mai intra și pe websiteuri ale agențiilor la care aplica prin cu CV-uri dar fără șanse de reușită deoarece fără permis de muncă … Căuta ca disperatul, să zic așa, deoarece avea cam puțini prieteni în UK și nu avea CSCS card pentru a putea lucra în construcții.
Se baza pe o promisiune (care s-a concretizat mai târziu) însă amărâtul ăsta de CSCS (Health and Safety Test) îl ținea în loc ca o piatră de moară. Dincolo de toate, îl presa și o chirie care trebuia plătită săptămânal, banii de acasă și de împrumut de la prieteni, rude, fiind pe sfârșite…
Avea câteva ”Reguli de Aur” la acea vreme, așezate în ordinea priorităților:
bani pentru:
- Travel pe o săptămână – Bus pass (era 17 lire);
- Cartelă telefonică – 5 lire (Dumnezeu să le dea sănătate celor de la Lebara cu ofertele lor!);
- Mâncare – 5 lire pe zi (mai mult … de unde?!)
- Chirie (65 lire / săpt)
- acces la internet măcar de 2 ori pe zi – rugam pe câte cineva să mă lase măcar 10 sau 15 minute!
- Restul, mofturi pe care nu și le putea permite … a… uitase: 2 țigări pe zi din buzunarul lui și mai multe doar dacă primeam de la alții că el … nu aveam de unde!
Toată lumea îl învățase să spună că are experiență de 3 luni în acest tip de muncă … ”Ok, zice omul, vino și o să mă conving!” Era bucuros că măcar acceptase să se prezinte. Era vorba de 3 zile de probă.
În cazul în care ar fi fost ok, ar fi urmat să lucreze pe termen nelimitat. Plata?! 45 lire pe zi … nu era chiar așa de rău pentru o spălătorie … Sincer?! Ar fi lucrat și pentru mai puțin … Cât lucra pe zi? De la 8 dimineața, până la 8 seara … Pauză, doar o oră pe zi! Și-a dat seama că nu avea experiență de lucru la spălătorie (de fapt nu era prea obișnuit nici cu munca fizică …) dar se mișca bine pentru un începător așa că l-a lăsat să-și încerce șansa.
Era iarnă și un ger de nu se mai vazuse până atunci, avea mănuși impermeabile groase, în picioare avea cizme impermeabile și geacă impermeabilă. Umezeala nu îi ajungea la piele, în schimb ritmul era infernal.
Dacă o mașină rămânea mai mult timp cu apă pe ea, prindea mici pojghițe de gheață pentru că aceasta nu avea o temperatură mai mare de 3 sau 4 grade. A “tras tare” cum se spune, pentru a intra în grații, numai că … patronul asculta foarte mult de angajații pe care deja îi avea (de aceiași naționalitate cu el).
Aceștia, căutau să intre în vorbă cu el, să îl “tragă de limbă” să vadă ”ce hram poartă” cum se spune.
Mulți îl sfătuiseră să caute să spună cât mai puține despre propria persoană. Trecuse de proba de 3 zile și parcă păreau că vor intra toate în normal, că se va apropia de visul pe care îl avuse înaintea venirii lui aici …
Își făcea calcule cu chiria, se gândea cam cât o să fie pe lună … în fine, calcule normale pentru cineva cu câștig atât de mic în UK. Pe de altă parte, îi sunau în ureche vorbele unora mai cu experiență:·
- în UK nu poți să îți faci calcule decât de la o zi la alta sau maxim pe o săptămână;
- niciodată să nu te bazezi pe banii pe care o să îi iei ci doar pe banii pe care îi ai în mână.…
Așa s-a și întâmplat … vinerea, i s-au înmânat banii pe toată săptămâna, i-a mulțumit politicos (supervisor-ul) și i-a spus că despre el, nu e o problemă, ar fi putut să mai rămână dar a venit “patronul mare” (big boss) și a zis că sunt prea mulți la spălătorie și nu poate renunța la cei mai vechi …
Era bucuros că avea bani să meargă un pic mai departe, să spere (nu putea să își achite datoriile cum își calculase, în schimb puteam să își asigure minimul – până la prioritatea 5, pe încă 2 săptămâni!)
comentarii