A fost o data ca niciodata o Ileana Cosanzeana. Fata frumoasa si mandra la ea in imparatia satului. Fiica a lui Rosu Imparat, consumator de alcool dublu distilat, produs in propriul palat de clestar, in marea imparatie a comunei Adancati, si a reginei Viorica, doamna intre toate doamnele de pe coltul strazii, cea mai respectata in barfa cotidiana intre patru mari si patru zari. Si fata era ascultatoare, nu era baiat in sat de care sa nu asculte cand o chemau seara la poarta, era mandra ca e naturala si toti intorc capul dupa ea, era cea mai cuminte dimineata cand se baga in pat. Si imparatul era madru de fiica lui si a promis ca ii va da mana ei celui care ii va aduce cea mai scumpa sticla de coniac englezesc de peste mari si tari.

Cum fata era de o frumusete rara, cu parul blond ca soarele in eclipsa, cu ochii verzi ca apa turbata de matasea broastei, buzele ei ca doua scanduri vechi in lumina lunii, multi flacai incercara sa o cucereasca. Numai ca cerinta imparatului era greu de atins, multi nu dispuneau de resursele finaciare pentru asa ceva. Cum imparateasa vedea ca scumpul ei odor sufera ca nu isi gaseste si ea un prost, incerca sa adune bani de la mai toti prin imparatie, oferind in schimba placerea unui asternut cald. Si zilele treceau si fata se facea tot mai frumoasa.

 Imparatul aduna toti cavalerii la birtul din sat si ii oferii jumatate din imparatie si un post de consilier in primarie celui care ii va face fata fericita. Din intamplare, prin fata mesei rotunde pline cu halbe de bere, trecea si Fat Frumos. Baietas de cartie, cu o martoaga putere cumparata la secon-hand din Germania, dar care manca jar cand avea bani de benzina. Auzind oferta imparatului i se umplu inima de bucurie stiind ca Ileana Cosanzeana e de dat. Dar la masa erau numai cavaleri puternici, cu functii in institutii, ce sa faca el un biet fripturist, hot e buzunare la oras?

 Asa ca se gandi sa o fure pe Ileana. Dar era greu sa o iei asa brusc, putea fi inchis pentru rapire daca printesa plangea dupa imparati deci planui sa o faca pe fata sa se indragosteasca de el. Isi lua martoaga si ii dadu sa manace jar in curtea spalatoriei conduse de Mitica Inteleptul. Acesta ii dadu lui Fat Frumos multe sfaturi de viata  bune: sa se duce in Gradina de Aur de pe strada Independentei si sa culeaga cel mai frumos trandafir rosu din cimitir, sa se duca la Zana Foarfecelor de Clestar sa il aranjeze putin la perciuni si nu in ultimul rand sa treaca pe la mama Profi pentru ai da o cutie de bomboane de ciocolata. Si multe altele...

Fat Marcel, baiat ascultator din fire, facu intocmai cum ii spuse intelepul si se prezenta seara pe ascuns in poarta palatului. Ileana Cosanzeana tocmai ce stingea o tigara cu alte domnite de la curte cand il observa. Brusc inima i se umplu de fericire la vederea calului putere lucios cu cerc in frunte, doamne si ce mandru era si Fat Frumos cu parul plin de gel mirosind a parfum de la 38.  S-a topit toata mai ceva ca bomboanele de ciocolata tinute in soare tot drumul de intoarcere, cand a vazut trandafirul acela rosu, viu precum hormonii ei.  Toate celelalte domnite isi dadeau coate si chicoteau invidioase pe frumoasa noastra, ce noroc pe capul ei cu un asa madru fecior.

Efectul a fost garantat si fata nu a refuzat o plimbare cu Pegasus, sub luna plina, pana in hambarul din spatele palatului unde Fat Frumos i a spus tot ce il invatase inteleptul. Ca o sa aibe o casa mare, cu multi bani, ca o sa o respecte si o sa o iubesca toata viata lui, ca nu va mai exista alta femeie decat ea. 

Degeaba s-a agitat imparatul ca fata lui era deja indragostita si nu a mai avut ce face. Si s-a dat veste mare in imparatie ca se face nunta divina unde toti sunt invintati. Si au venit cu mic cu mare, cu bani sau fara, invitati sau nu, sa vada toti mandria imparateasca. 

  Si nu au trait fericiti pana la adanci bantraneti!