A fost odata o oaie neagra ce ratacea pe campii fara scop, pana a ajuns la un tarc plin de oi albe cu un cioban bland. Vazand oita, ciobanul a luat-o la el in tarc printre celelate, toti fiind copii lui. Si oile cele albe fugeau si barfeau despre oaia cea negra si multi berbeci incercara sa o impunga dar ea isi vedea de ale ei si se bucura de caldura noului camin.

Intr o zi, cum se juca ea cu un flurute, vazu printre gard doi ochi stralucitori cum privea pofticiosi inauntru. Stia legeanda unui lup rau, dar curioasa din fire si fara frica, sari gardul. A vazut-o ciobanul dar nu avea ce face, ea alesese, si totusi era copilul lui.  Si cum era de asteptat dincolo de gard era un lup cu niste  ochi minunati si o  blana frumoasa. Mai vazuse lupi dar asta era special iar lupul, socat de culoarea oitei a horatat sa nu o manance. Si s-au jucat amandoi in marea pajiste si toti berbecii si lupii erau socati de noul cuplu.  Dar luna noua veni si lupul se transforma si atacand tarcul rani o oaie si un berbec. Degeaba incerca oaia neagra sa il induplece ca lupul ca nu a ascultat-o. Noroc ca berbecul a fost puternic dar oaia cazu secerata. Tare s-a maniat oita neagra pe el dar nu a avut ce face. Si lupu, vazand ca a gresit s-a intors inapoi la oita noastra si si-a cerut scuze si s-au impacat. Si zilele treceau si ei erau fericiti, lupul aduce iarba oitei si ea atragea veverite pentru el.

Dar intr o zi lupul ravni la cioban. Voia ceva mai mult decat simple oi. Se saturase de fugit dupa prazi usoare. Cum stia ca ciobanul e greu de vanat, ii ceru oitei sa deschida poarta tarcului ca sa intre si sa il manance pe cioban. Cum sa faca oaia asa ceva? Ciobanul era tatal ei, a avut increrere in ea si a luat o in tarcul lui, nu a facut difereta intre oi si a avut grija de toti la fel chiar daca ea era diferita. Nu putea sa isi trădeze suratele chiar daca ele o renegau …si l-a refuzat pe lup.

Cum lupul isi schimba blana dar naravul ba, lupul nostru o ataca pe biata oaie neagra. Mare i-a fost mirarea cand i-a simtiti coltii adanc in piele. Nu ii venea sa creada ca legendele chiar erau adevarate si ca lupul mananca tot ce prinde. Unde erau acum toate momentele frumoase dintre ei, unde era blanetea din ochii lupului, unde era mirosul de flori ce il imparteau impreuna? Dar  lupul musca iar si ranea tot mai tare pe oita. Cand si a dat seama  ca lupul vrea sa o manance a inceput sa se lupte cu el. Lupului nu ii venea a crede pentru ca era prima oaie care i se impotrivea, care raspundea cu lovitura la fiecare muscatra de a lui si care nu avea teama de moarte. Si s-a luptat biata oaie pana cand lupul a renuntat si s-a retras sa isi refaca puterile.

Ramasa singura, ranita si fara ajutor in fata tarcului se gandea cat de naiva a fost sa se increada in lup. Sa se duca la cioban si ce sa faca el? Ea a sarit singura tarcul, nu a dat o el afara. Sa renunte la lupta, ar fi doar inca o oaie in sirul lung de victime ale lupului. Trebuie sa faca ceva. Si cu ultimele puteri, plina de sange si ranita in orgoliu si in inima, se ridica si pleaca spre vanator. Doar el mai putea sa scape oile de lup dar era intuneric si nu stia drumul. Atunci trecu pe deasupra un corb :

      -  Draga pasare tu sigur stii unde e casa vanatorului,  ajuta-ma si pe mine!

      - Te ajut dar trebuie sa imi dai lana cat sa imi fac un cuib frumos si calduros pentru iarna.

Si oaia conveni si isi dadu si ultima farama de lana numai sa ajunga la casa vanatorului. In mijlocul padurii gasi o  casa mare si frumoasa, plina de trofee ca lupi, ursi si rasi, de toate erau in casa vanatorului. Ii spuse oita durerea ei si el o asigura ca il va gasi pe lupul cel rau si il va pedepsi, ii obloji ranile, apoi duse oita acasa.

Ajunsa inapoi in fata tarcului ar fi intrat si ar fi salutat stapanul si s-ar fi jucat cu restul de oi dar lupul se va intoarce, iar si iar, mereu mai insetat de sange. Nu va renunta pana nu o va manca pe ea si pe alte oi. Asa ca, mai bine il asteapta in fata tarcului pentru o alta lupta. Si de ar fi sa fie ultimul lucru pe care il face, chiar daca moare impreuna cu el, tot nu renunta. Nu o sa mai existe in tarcul ei o alta oaie mancata de lupul cel rau. Nu vor mai exista doi ochi luciosi printre gard ca sa atraga alte victime…chiar daca isi da si ultima suflare pentru asta!

Si a ramas oaia neagra in fata tarcului si il pazeste. Il asteapta pe lupul cel rau.

Morala pentru lupi: Come out, come out, wherever you are! Exista un vanator pentru fiecare lup!

Morala pentru oi: daca tot esti oaie, macar fii Oaia Neagra!!!